miercuri, 25 decembrie 2013

Punct.

     Ma tii de mana,ma privesti cu niste ochi schimbati.Ma imbratisezi,ma saruti.Eviti sa ma privesti,dar iti observ fiecare gest al fetei,fiecare cuta fina a obrazului,fiecare trasatura frumoasa. Sunt fascinata de "capodopera" ce mi se intinde inaintea ochilor.Esti perfect in ochii mei prea tristi.Esti definitia sublimului sau poate e doar inima mea trista care te priveste,care te doreste,care ar vrea sa urle ca i-a fost dor de tine...dar e inchisa in cusca sufletului.Un suflet trist si incarcerat de prea multa durere.E teama...e teama de esec.E un mare gol in sufletul meu pustiit.E un gol ce nu poate fii acoperit prea curand,poate niciodata...Esti atat de aproape de mine,dar atat de departe.Gandul ca vei pleca curand imi face bataile inimii sa depaseasca normalul.Esti ca un drog ce creeaza dependenta,un drog pe care mi-l doresc,dar pe care nu-l pot "cumpara"...
Imi doresc...imi doresc atat de mult sa ma iei de mana,sa privim rasaritul impreuna si sa imi vorbesti,fara sa te uiti la mine,sa-mi vorbesti si sa-mi spui ca ti-ai dori ca acel moment sa nu se termine niciodata.Mi-as dori sa pot sa cred ca e adevarat ce se intampla,dar e doar o iluzie,ca multele altele din viata mea.Visez cu ochii deschisi,te visez pe tine langa mine,te visez privindu-ma,te visez sarutandu-ma,te visez cuprinzandu-mi trupul cu bratele tale albe,ocrotindu-ma de toate relele lumii.Dar...doar visez. 
Esti,poate,mult prea departe de mine cu sufletul.Poate sufletul tau are un alt suflet undeva acolo si eu nu sunt decat o marioneta in mrejele destinului sarac in metafore si epitete pentru mine.Sarac in culori si-n zambete oferite din suflet.Esti inceputul si sfarsitul meu,asta vreau sa cred.Te iubesc cu bune si rele,iti iubesc subtilele imperfectiuni,iti iubesc ochii,iti iubesc buzele,iti iubesc zambetul.Iti iubesc intregul "tu".Esti un amalgam de comparatii,de metafore,de epitete.Esti "figurile" mele "de stil",esti baza unei compozitii fara greseli.Esti "tu" si restul...

miercuri, 23 octombrie 2013

Un nebun indragostit...


 Cine esti?De ce ma chinui?De ce te tii ca o scama de sufletul meu?!De ce incerci sa-mi impovarezi si mai tare viata deja mizerabila?Stii cum ma simt?Nu,normal ca nu stii,fiindca nu ai trecut niciodata prin asa ceva.Urli,plangi,razi…rasul tau isteric ma termina psihic si nu reusesc sa gasesc o scapare. Esti al naibii de enervanta.Imi musc buzele uscate;simt cum lacrimile navalesc pe obrajii palizi. Tremur,plang,rad,tip,vorbesc in soapta.Ma simt ca o un nebun intr-un spital de nebuni.Aud voci,zaresc fantome.Te zaresc pe tine:fantoma vietii mele.Pleaca!Te rog pleaca si nu ma mai framanta. Lasa-ma sa-mi petrec viata cum stiu si cum pot.Nu ma mai amagi,nu ma mai intrista,nu ma mai fa nefericit.Lasa-ma sa iubesc pe cine vreau,cum vreau!Visez,de fapt imi imaginez ca visez.Nu mai pot nici sa visez de cand imi amesteci gandurile.Imi imaginez o barca pe-un lac limpede.Sunt singur in ea.Soarele rasare.Ii zaresc razele si observ cu uimire cerul rozaliu ce mi se infatiseaza inaintea ochilor. E liniste.O liniste mormantala… In departare zaresc o forma ce pare a fii o fiinta umana,dar probabil doar mi se pare.Vaslesc mai aproape si imi dau seama ca intr-adevar acolo undeva departe e o fiinta.Am un sentiment ciudat ce-mi strange inima ca-ntr-un pumn.As vrea sa pot tipa sa se intoarca sa-i  vad chipul,dar nu o fac si nici acea forma nu-mi da atentie.Corpul fragil sta nemiscat privind spre cer.Parul ondulat si lung ii atarna pe spatele gol.Are o piele extrem de alba. N-am mai vazut niciodata asa ceva.E ciudat de placut sentimentul ce-mi cutreiera organismul.Intind involuntar mana si incerc sa o prind. Mi se infatiseaza,in toata splendoarea, goala.Formele-i spectaculoase imi ofera o imagine de neuitat.Ii admir sanii,coapsele si abdomenul slab. E atat de slaba incat mi-e teama sa o ating.Imi surprinde privirea si ochii de-un negru formidabil se fac din ce in ce mai mari.Nu incearca sa se acopere.Nu are nicio problema cu faptul ca o privesc ca un lunatic.Ma priveste si ea si-mi zambeste.Are cel mai frumos zambet.Genele-i lungi si negre ofera ochilor o frumusete divina. Se apropie de mal si imi intinde mana.Sunt inca departe de ea.Ma apropii usor vaslind ca un mort,de parca nu as mai avea putere in brate.In cele din urma ajung cu greu la mal si pasesc spre ea.Imi intoarce spatele si pleaca.Paseste calm si silentios ca si cum ar vrea sa fie prinsa. Nu alerg,doar merg in spatele ei.Nu ma satur sa o privesc.Se mai intoarce din cand in cand si-mi ofera un zambet.E inestimabil.Se aseaza pe cuvertura de frunze a batranului stejar.Ma dezbrac si ma asez gol langa ea.Privim cerul,stam unul langa celalalt fara sa ne atingem.Imi fac curaj si o privesc. E asa frumoasa. Trasaturile sale parca sunt ireale. Ii prind mana intr-a mea si nu o las sa scape. Simt ca daca i-as da drumul nu as mai vedea-o niciodata.Deodata,o muzica lina inconjoara totul. E un sunet suav de vioara.Se aude de peste tot.Privesc in jur si nu vad nimic.Ea ma priveste iar si zambeste. Zambesc si eu.Isi intoarce privirea,dar nu incetez sa o privesc.Inconjurati de natura si de muzica lina a viorii ne lasam purtati de valul imaginatiei.Nu stiu ce-si imagineaza ea si nici nu incerc sa imi dau seama,las totul pe seama firescului.Dar sa fie oare normalul care face asta?Sau doar ceea ce mintea mea-si imagineaza.Totul e atat de real.Inchid ochii pentru o secunda.Ce-am facut? Mana ei nu mai e intr-a mea.Nu mai e nicaieri.O caut disperat,dar nu reusesc sa o gasesc.Muzica continua sa se auda si nu pot sa deslusesc de unde se aude.E imprastiata peste toata natura.Inchid ochii iar si iar si iar.Dar nu mai apare.Ma ridic cu lacrimi in ochi,ma imbrac incet poate-poate va venii.Pasesc cat de incet pot si privesc continuu in urma mea.Nu mai e.Muza mea a disparut.Ma intorc la barca,vaslesc departe de mal.Privesc spre stanca unde am vazut-o prima data…nici acolo nu mai e…Sunt singur in barca mea…iar.Soarele apune,cerul rosiatic imprastie culoare trista.Imprastie culoare trista si peste sufletul meu.Ma ghemuiesc in barca mea si inchid ochii.Mi-o imaginez langa mine si intr-un final reusesc sa adorm.Inca-mi simt obrajii strabatuti de lacrimi.Le las acolo pentru a-mi face rani care sa-mi aminteasca mereu de ea.Muza vietii mele,muzica sufletului meu,visul meu frumos.

Zambesc si plang in acelasi timp.Sunt nebun…

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Doi trecatori si un felinar singuratic...


                  Doi trecatori.Se cunosc,dar nici macar nu se privesc.Isi simt hainele cum li se ating atunci cand trec unul pe langa celalalt,dar niciunul nu are curaj sa-si indrepte privirea asupra unor ochi ce ar vrea cu disperare sa fie vazuti.Se opresc unul in spatele celuilalt,dar nu se intorc.Nu au curajul sa-si infrunte trecutul si sa porneasca impreuna spre viitor.Raman doar doi trecatori in linistea mormantala a noptii.
Sunt ei doi si noaptea intunecata.Nu e nimeni pe strada,un singur felinar arunca lumina intr-o parte a strazii facand-o sa para extraordinar de mica.Se-ntreaba daca e "bruneta sau blonda?" exact ca-n poezia lui Verlaine.Nu-si mai aminteste nici macar culoarea ochilor ei.A uitat tot,dar sentimentele i-au ramas acolo in suflet,de unde nimeni nu va putea sa i le scoata vreodata.Inca o iubeste si e convins ca si ea il iubeste.Dar nu se privesc...inca nu au curaj.
Razele lunii imprastie o lumina timida peste blocurile cenusii.Peisajul este si mai trist.Melancolia isi face loc in sufletele lor nelasandu-i sa respire. Buzele le sunt umede din cauza lacrimilor ce au scapat din celula ochilor.Si-ar dori sa fie orbi sa nu se mai poata vedea niciodata,sa nu mai treaca fara sa-si vorbeasca.Inima le bate cu putere si chipul le e strabatut de santuri ale lacrimilor. Stau intr-un colt in intuneric si-i privesc.As vrea sa pot merge sa-i fac cumva sa-si vorbeasca.Dar eu nu am nicio putere asupra faptelor lor.Singurul lucru pe care-l pot face este sa-i privesc si sa ma rog sa se intoarca unul catre celalalt,sa se priveasca in ochi,sa uite de durerea ce le macina sufletele,sa-si lase mintea sa se odihneasca si sa se foloseasca de inima.
Picioarele lor nu mai au putere sa mai faca vreun pas.Sunt tintuiti la cativa metri distanta si nu au curaj...nu au curaj sa-si vorbeasca.
-PENTRU DUMNEZEU VORBITI-VA,IUBITI-VAAAAA!
Nu mai pot sa tac si rabufnesc.Ma privesc uimiti si intr-un final ochii lor se intalnesc.Privirile sunt ucigator de dureroase.Plang amandoi si nu-si vorbesc.In cele din urma el se indreapta spre ea si o imbratiseaza.Ea nu riposteaza...il astepta.Se strang in brate fara sa-si vorbeasca si stau asa minute in sir.Ii privesc cu zambetul pe buze si sunt multumit ca am reusit sa ii fac sa isi recapete curajul.
Acum,pe langa felinarul singuratic,sunt doi trecatori ce se tin de mana,privindu-se cu dragoste si cu incredere.Se indreapta spre viitor.Un viitor ce-i asteapta cu bratele deschise pentru a continua o poveste ce nu a indraznit sa-si faca un sfarsit.Acum sunt doar ei doi.Ii las si-mi indrept pasii spre alti doi trecatori pentru a-i face sa se priveasca,pentru a-i face sa-si aminteasca de iubirea lor.
Cine sunt eu oare?N-am nici cea mai vaga idee...Stiu ca sunt aici cu un scop si acela este de a-i...ajuta....
Imi tarai picioarele si aud frunzele fosnind sub talpile mele grele.E toamna si copacii sunt goi.
E toamna si-n sufletul meu.Pasesc agale si zaresc o fiinta pe una dintre bancile parcului nostalgic. Parul ondulat ii cade usor pe spate acoperindu-i umerii firavi.Parfumul ei imi e atat de cunoscut.Sa fie...sa nu fie...Mii de ganduri imi trec prin cap si imi pierd curajul.Acum eu sunt cel fara curaj.
Cu capul aplecat ma apropii usor de banca si ii soptesc numele.Ma aude si se intoarce.E chiar ea...
Ochii-i mari si albastri,de-o claritate profunda,parul aruncat haotic pe spate,chipul ei curat si angelic ma fac sa-mi simt deodata obrajii uzi.Plang.
Se apropie si cu mana-i calda imi sterge buzele,ochii si obrajii fierbinti. E atat de firava.O imbratisez si isi lipeste capul de pieptul meu.O strang cu grija fiindu-mi teama sa nu o ranesc. Un alt felinar singuratic arunca vapai de lumina spre banca.Frunzele acopera stradutele minuscule ca un covor viu colorat.Ma simt fericit.Sunt fericit.
Acum noi suntem doi trecatori...doi trecatori pasind spre viitor...

marți, 10 septembrie 2013

Atunci.Acum.Mereu.

     In fiecare poveste de dragoste exista un inceput, un cuprins si un sfarsit trist...
 Ador sa fiu iubita,sa fie cineva care sa aiba grija de mine,sa fii tu cel care imi spune ori de cate ori sunt trista un "te iubesc" soptit si sa ma imbratiseze pentru a ma face sa ma simt in siguranta. Vreau sa ma tii de mana atunci cand simt ca nu mai pot,sa ma lasi sa vorbesc fara sa intervii,sa ma asculti si sa ma privesti cu dragoste. Sa ma saruti de noapte buna,sa imi tii capul lipit de pieptul tau si sa inchidem impreuna ochii si sa nu ne imaginam nimic.
Sa fii acolo cand voi cadea,sa fii acolo cand ma voi ridica,sa fii acolo cand am nevoie de tine,pentru ca si eu voi fii acolo cand tu vei avea nevoie. Te voi astepta cu sufletul la gura venind de pe meleaguri straine sau de oriunde vei fii. Te voi astepta cu bratele larg deschise si cu ochii plini de lacrimi.Vor curge lacrimi de fericire.
Am nevoie de tine tot timpul:atunci cand rad,cand plang,cand nu am nicio stare...
Sa imbatranim impreuna si sa nu lasam nimic si pe nimeni sa ne distruga povestea de dragoste. Nu vreau un final trist.Vreau sa traiesc un inceput unic,sa fie un cuprins extraordinar,in care drumurile ni se vor uni si sfarsitul sa ne surprinda pe amandoi,intinsi pe un pat mare inconjurat de nepoti si stranepoti,tinandu-ne de mana si iubindu-ne ca-n prima zi.
Vreau sa fii tu cel care ma asteapta la altar sugrumat de emotii,sa ma astepti zambind si cu ochii plini de iubire. 
Sa fie oare imposibil?!
Sa-mi soptesti ca sunt ceea ce ai asteptat toata viata si ca nu va mai fii altcineva in locul meu. 
Iubeste-ma pana la sfarsit.Iubeste-ma pe vecie,in fiecare moment din vecie...
P.S.:Te iubesc!

miercuri, 21 august 2013

Molie a sufletului meu...

        Rasarit,fum de tigara printre ganduri,mii de regrete, mii de amintiri,mii de imagini rulate cu incetinitorul.Ajungi sa te gandesti incotro vrei sa te indrepti si atunci cand crezi ca ai gasit o usa pe unde te poti strecura pentru a fugi cat mai departe,iti dai seama ca e inchisa si ca nu ai cheia. Incerci sa gasesti o alta alternativa pentru a deschide usa si nu reusesti sa mergi mai departe.Ramai blocat in fata usii cu ochii inlacrimati, cu trupul tremurandu-ti, cu dintii albi ce-ti musca buzele, cu parul facut valvoi din cauza nervilor...ramai blocat si realizezi ca fara cheie nu ai nicio sansa. Faci un pas inapoi, inchizi ochii,o lacrima iti scapa din celula pleoapelor,iti strabate intregul obraz,iti atinge buzele,se indreapta spre barbie si ajunge pe gat.Atunci realizezi cat de calde sunt lacrimile pe trupul tau rece. Fierbinteala lor iti ofera o stare de bine,iti ofera o liniste interioara pe care nu o intelegi.Ai atat de multe de zis,dar nu poti sa oferi libertate cuvintelor pentru a fii auzite si de restul.Te inchizi intr-o cusca imaginara,arunci cheia cat mai departe,ramai totusi in fata usii privind-o nostalgic,privind-o cu regret,imaginandu-ti ce ar putea fii dincolo.Ramai tacut,in intunericul camerei...
Ochii inchisi,stransi,buzele-ti sangerande din cauza stransorii dintilor,obrajii strabatuti de lacrimi,  ganduri nocturne,nostalgii,bucurii.Un film...un film al vietii tale.O molie a sufletului tau, o molie fara sorti de izbanda. 
Vorbesti cu tine insati si incerci sa-ti oferi curajul de a merge mai departe,de a strabate toate partile intunecate ale sufletului tau,de a-ti oferi o clipa de liniste. 
Eterne imagini,eterne amintiri...
Razele soarelui cad lin pe fata plina de urme ale lacrimilor.Te indrepti spre mare,simti mirosul sau,simti cum vantul patrunde printre firele tale de par,simti cum iti atinge pielea,cum iti aduce un val de liniste si de siguranta.Simti,simti,simti...
Privesti in zare si observi zborul lin al pescarusilor.Iti doresti sa fii si tu unul dintre ei,sa zbori fara nicio grija,sa simti cum vantul iti patrunde printre pene si te ajuta sa zbori. Inchizi ochii si pentru cateva secunde nu te mai gandesti la nimic.Zambesti la adierea vantului care se joaca cu fiinta ta,cu pielea ta,cu parul tau,cu toate membrele tale.Il simti rece si placut,linistitor si zbuciumat.
Nisipul iti patrunde printre degetele albe,valurile ti-aduc mirosul algelor pierdute printre timpuri. Scoici ascutite iti taie pielea talpii,te fac sa te strambi de durere,dar suporti.Suporti fiindca te simti liber,te simti curat,te simti proaspat.
Minute in sir tii ochii inchisi...minute in sir,minute in sir...

vineri, 16 august 2013

Scrisoarea unui soldat trist...

        "Orele trec greu,secundele imi par infinite. O singura speranta mi-a mai ramas:EA. Am zarit intr-una din zilele in care ne asiguram ca totul e in regula in  orasul mortii niste ochi superbi. Niste ochi pe care nu i-am putut uita nicicand. Am trecut pe langa ea privindu-i ochii cu nesat, neputand sa ma satur de frumusetea lor. Am trecut trist, gandindu-ma ca poate nu ii voi mai putea vedea niciodata.Sufletul imi era trist, toata fiinta mea cauta cu disperare o solutie pentru a mai putea vedea macar o data acei ochi tristi dar totodata de o frumusete nemaintalnita. Acum parca totul trecea si mai greu.Noptile imi erau chinuite de fiinta ei.Imi aminteam figura trista, ochii melancolici si sufletul adanc prins in pamanturile acestei tari fara de speranta...
     Au trecut saptamani,luni...A trecut atat de mult timp si...am zarit iar acei ochi care mi-au cutremurat fiinta inca de la prima privire.Eram naucit,eram plin de fericire,eram asa cum nu mai fusesem vreodata. N-am mai rezistat,am coborat din masina noastra si m-am indreptat spre ea nepasandu-ma daca un glont m-ar fii lovit in acel moment.Tot ce conta acum era EA.
Alergam,imi simteam inima batandu-mi cu putere,simteam ca nu mai pot sa respir.Fiecare pas mi se parea din ce in ce mai greu de facut,dar...am ajuns la EA...I-am luat capul in palme fara sa-i spun vreun cuvant si am privit minute in sir.Mi-auzeam numele strigat de colegi,dar nu-mi pasa,eram atat de aproape de ea.O puteam privi in ochii aceia care mi-au furat inima, ii puteam spune ca m-am indragostit fara ca macar sa stiu cine e,fara ca macar sa ii stiu numele sau sa stiu daca era casatorita. Ii tineam capul in palme si o priveam.Ma privea si ea speriata,nestiind cum sa reactioneze, nestiind ce sa-mi spuna.Mi-am apropiat capul de-al ei si i-am soptit: "I love you".
Cu ochii mari m-a privit si mi-a zis :"No".Si-a smuls capul din palmele mele si a fugit.A privit in urma o singura data cu ochii aceia verzi imensi si a continuat sa alerge.Nu mai aveam putere sa alerg dupa ea,as fii vrut sa stiu ce a insemnat acel "No" spus cu atata frica,mi-as fii dorit atat de mult...
Dintr-o data o serie de impuscaturi s-au auzit in spatele meu.M-am aruncat asupra pamantului uscat si am privit intai spre ea si apoi spre masina noastra.Colegii mei se luptau cu cativa afghani, imediat am inceput sa trag pentru a-i acoperi.Au fost 10 minute pline de panica si de adrenalina.Focul a incetat si am ajuns taras la masina.Nu era nimeni ranit.M-am urcat si am plecat spre tabara noastra. Eram pierdut printre ganduri...
A venit timpul sa ma intorc acasa...N-am putut pleca pana nu m-am intors in locul in care am privit-o cu atat de multa dragoste.Am asteptat-o minute intregi,eram pe punctul de a pleca cand am simtit o mana calda care imi prinsese bratul.Era EA. Fata-i era strabatuta de lacrimi,am inceput sa plangem ca niste copii.Am imbratisat-o si i-am spus iarasi "I love you", raspunsul ei a fost acelasi "No", am incercat sa o intreb de ce "Nu"?! Ce insemna acest "Nu".N-am mai aflat raspunsul niciodata.Un glont mi-a strapuns umarul,un altul piciorul stang iar un al treilea abdomenul.Am privit-o cu lacrimi in ochi si i-am repetat de cateva ori "I love you". Am cazut la picioarele sale.A cazut langa mine si m-a privit cu o tristeste sfasietoare.M-a tinut de mana atat de mult timp incat am simtit cum adorm cu mana sa intr-a mea...
M-am trezit la spital dupa cateva zile,eram intr-o stare din care nimeni nu stia daca voi reusi sa supravietuiesc...
Sunt doua zile de cand incerc sa termin aceasta scrisoare...Ma gandesc numai la EA,la ochii aceia verzi,la mana aceea calda.De ce "No"?!Ce insemna acest "No"?!!Cred ca-i prea tarziu pentru a mai afla.Simt cum intreg organismul imi cedeaza,simt cum ranile imi zvacnesc si cum sangele vrea sa dea navala.Plang.Plang ca un copil si nu mi-e rusine.As da orice sa o mai vad.Macar o data!..."
Dupa cateva ore de la terminarea celor scrie,soldatul a murit.A murit trist,cu un vis neimplinit...

Multumesc!

              Iubesc oamenii care-i apreciaza pe ceilalti pentru ceea ce fac,pentru modul in care reusesc sa aduca un zambet pe buzele celorlalti,pentru modul in care ii fac pe oameni sa-si aminteasca de trecut sau sa-si citeasca prezentul printre randurile sale.Se pare ca am castigat respectul unui om care nu ma cunoaste si pe care nu-l cunosc.Ma bucur enorm sa vad ca exista persoane care-mi citesc randurile sarace poate in descriere,dar care reusesc sa starneasca sentimente. Am primit un comentariu la una dintre postari si cu zambetul pe buze l-am citit si recitit de cateva ori.Vreau sa-ti multumesc Adina! Iti intind mana cu respect pentru randurile frumoase scrise! Si sper sa fac tot posibilul sa raman acel "inginer veritabil al sufletului"!
Iti multumesc ca m-ai bine-dispus si ca mi-ai facut ziua mai frumoasa cu doar cateva cuvinte spuse din suflet!

"Esti un veritabil inginer al sufletului !
Ma bucur ca te-am descoperit !"   

sâmbătă, 27 iulie 2013

Dialog...

 
   
      "-Asculta-ma!
-Te-ascult!
-Vorbeste-mi!
-Iti vorbesc!
-Iubeste-ma!
-Te iubesc!
-Imbratiseaza-ma!
-...
-Sopteste-mi!
-Iti soptesc!
-Promite-mi!
-Iti promit!
-Pe vecie?
-Pe vecie!
-Te iubesc!
-Eu mai mult!
-Demonstreaza-mi!
-Ti-am demonstrat si iti voi demonstra toata viata,dar trebuie sa si simti!
-Simt!Ma iubesti!
-Intr-adevar, te iubesc!
-Iarta-ma!
-Ce sa iert!
-Ca te-am ranit, ca te-am dezamagit!Pentru toate astea!
-Am trecut peste toate si vom mai trece si peste altele!
-Chiar ma iubesti!
-Chiar te iubesc!
-Pentru totdeauna?
-Pentru totdeauna.Te iubesc pe vecie si in fiecare zi din vecie!
-Esti cadoul meu de la Doamne-Doamne!
-NU!Tu esti cadoul meu!
-Te inseli! Te-am gasit si nu-ti voi mai da drumul niciodata.Ma completezi, ma intaresti, m-ai invatat sa am incredere in mine, m-ai invatat ca tristetea nu trebuie sa faca parte din viata mea,m-ai invatat sa iubesc...M-ai invatat sa iubesc!
-Impreuna am invatat aceste lucruri.Daca nu te-as fi intalnit inca as fi fost singur.Esti a mea!
-Suflet pereche!
-Suflet pereche!
-Imbratiseaza-ma si nu-mi mai da drumul niciodata!
-...
-Mi-e dor de tine!
-Dar sunt aici.
-Mi-e dor de tine cand ma gandesc ca la un moment dat vei pleca de langa mine.
-Ma voi intoarce!
-Promite-mi!
-Iti promit!
-Tine-mi mana intr-a ta si nu-mi mai da drumul!
-Niciodata!"
...

joi, 18 iulie 2013

Ramai!



          De cate ori nu ti-ai spus ca esti o idioata? De cate ori nu ai constietizat ca-l ranesti?? Esti pe cale sa pierzi ce ai mai de pret si simti cum pamantul iti fuge de sub picioare.Simti cum lumea ta e intoarsa pe dos si cum nimic nu iti poate face mai mult rau decat ti-e deja. Vezi tu, credeam ca totul e asa pentru ca cineva acolo sus iti face trecutul,prezentul si viitorul.M-am inselat!Toate astea ti le faci cu mana ta.O mana pe care iti vine sa o rupi din radacina si sa o arunci dincolo de limite. Inchizi ochii si tot ce-ti apare sub pleaopele inrosite de plans e imaginea lui.O imagine de o frumusete inimaginabilia,o fiinta care ti-a adus zambetul pe buze atunci cand credeai ca totul e la pamant.O fiinta care te-a invatat cum e sa iubesti, o fiinta care ti-a redat increderea in tine, o fiinta care te-a schimbat cu totul.Si tu ce faci?Ce mama dracului faci?O ranesti, o seci de puteri si de nervi si nu stii cum sa indrepti totul. Ajungi sa crezi ca esti croita pentru a face rau si numai pentru asta.Usor iti pierzi puterea,iti pierzi incredere, iti pierzi tot. Ai ranit fiinta care te-a iubit ca pe ochii din cap, ai ranit fiinta care ti-a zis ca "te adora"! Ti-a zis ca "te adora" si tu ce faci?Calci stramb prin ceea ce spui si uneori prin ceea ce faci si totul ia sfarsit.Inima-ti bate cu putere,lacrimile iti tasnesc involuntar,iti strabat fata prea alba, iti ating obrajii,buzele uscate. Nu mai simti nimic altceva decat o imensa durere in piept, in suflet,peste tot. 
     Ai facut tu ce ai facut si si-a pierdut increderea in tine,si-a pierdut iubirea ce o simtea atunci cand te vedea sau cand vorbea cu tine.Nu a mai ramas decat un gust amar,un gust,de care chiar daca scuipa, nu poate scapa.Esti multumita?!Oare esti mandra de tine?Nu,nu esti deloc si suferi!Suferi ca ai reusit prin tot ce faci sa ranesti fiinta pe care o iubesti mai mult ca pe viata ta.Ai ranit dragostea voastra, ai ranit increderea.De fapt ce ai ranit?! Ai faramitat-o!Ai distrus-o,ai...ai secatuit-o.
Inchizi ochii iarasi si ce vezi?!Iar il vezi pe el.E in orice secunda in capul tau.E peste tot in fiinta ta si simti ca usor-usor nu-ti mai ramane nimic.
Adormi si visezi ca esti departe.Esti departe de toti si toate. Singura privesti apusul si te gandesti la tot ce ai facut bun sau rau.Dar toate trec ca un fulger si tot ce-ti ramane in cap nu e decat el.El si atat.
L-ai iubit,il iubesti si il vei iubi mereu fiindca el te completeaza. Crezi in continuare ca el e sufletul tau pereche si ca nimeni nu va mai fii vreodata ca el.Nici macar nu incerci sa te gandesti ca ar mai putea fii cineva ca el.E ca un film cu final trist si ghici ce?! E povestea ta!Plangi,plangi si iar plangi. Mai conteaza ceva?Nu.
P.S.:Amineste-ti tot ce-a fost frumos!

vineri, 31 mai 2013


    Habar n-ai incotro te indrepti,dar continui sa mergi ca si cum ai avea un drum bine definit in minte si spre care stii ca trebuie sa ajungi cu propriile forte.Incerci sa traiesti in prezent,dar trecutul iti joaca feste. Mintea iti aduce in prim planul gandirii imagini din trecut si te intrebi daca ai ales bine drumul pe care l-ai ales. Te intorci cateodata de unde ai plecat si realizezi ca locul tau nu mai este aici.Simti ca vrei sa ajungi mult mai departe decat ceea ce vezi si nu intelegi cum de s-a ajuns pana aici.Esti socat de tot ce vezi,dar asta e viata si trebuie sa o parcurgi cu bune si rele pentru a deveni un om mai puternic...
\  Sunt zile cand iti amintesti cu drag de ea/el.Sunt zile cand iti doresti ca timpul sa stea pe loc si sa traiesti la nesfarsit o anumita clipa din viata ta.Te simti pierdut,dar nu vrei sa te opresti fiindca stii ca esti mult mai bun decat ceilalti.Vrei sa-ti bandajezi ochii si sufletul si sa nu mai vezi sau sa simti ceea ce altii te fac sa simti. Ti-e dor...ti-e atat de rau incat nu stii cat mai rezisti fara sa vorbesti. Simti ca explodezi si totusi nu ai puterea de a vorbi. Zambetul ti-e doar o masca.O masca ce-ti acopera toate sentimentele, o masca ce te face sa pari altfel decat esti. Zambetul e doar ce ei vad la suprafata,dar numai tu stii ce e in sufletul tau si ce simti. Esti fericit dar simti ca nu esti implinit.Ceva parca iti lipseste si incerci sa nu mai privesti spre trecut si sa vezi doar viitorul.Esti constient ca locul tau nu e in trecut.Ai facut alegeri gresite, ai suportat consecintele si nu te plangi,dar pe dinauntru sufletul ti-e terminat.Ganduri,ganduri,ganduri. La dracu cu toate gandurile!Traieste clipa, traieste-ti viata cum vrei si nu asculta de restul!Iubeste-te pentru ca nimeni nu te poate iubi mai mult decat te-ai putea iubi tu. Lasa-ti masca sa cada si lasa-i sa arunce o privire asupra ta.Vor vedea cat esti de deosebit.Incearca sa fii tu si sa-ti pastrezi gandurile, respectul, naivitatea, inteligenta si altele pe care le detii.Esti propriul tau stapan! 
P.S.: -Fii ceea ce vrei sa fii,cand vrei sa fii!-

vineri, 24 mai 2013

Cine sunt eu???


    Oare cine am fost?Oare cine sunt?Oare cine voi fii? Am fost o persoana buna?Sunt o persoana buna?Voi fii o persoana buna? 
Cateodata stau si ma intreb incotro ma indrept si ce cacat voi face pe parcurs?! Oare cum voi fii?Oare voi avea copii?Oare voi avea un sot care sa ma iubeasca toata viata?Voi divorta?Voi muri tanara? Zeci de intrebari imi invadeaza mintea si sufletul. Mi-as dori sa-mi pot vedea viitorul si totodata sa nu-l vad.Mi-ar placea sa fie o surpriza frumoasa,dar ma gandesc ca e posibil sa fie una urata. Sunt zile in care imi doresc sa nu ies din casa! Ma rog, casa e mult zis avand in vedere ca stau intr-un camin unde oamenii au un talent deosebit de a te enerva si de a te face sa inveti sa urasti. Unde intalnesti zeci de persoane pe care crezi ca nu le vei intelege niciodata, unde-ti faci prieteni,unde se leaga iubiri. Vezi tu, e o experiena unica,dar cateodata te gandesti cum ar fii sa nu fie asa. Incerci sa privesti pe geam,dar ce naiba sa vezi cand in fata ferestrelor tale sunt copacii care-ti nu-ti ofera posibilitatea de a vedea dincolo de ei. Astepti din tot sufletul sa pleci o data si sa iti faci propriul tau drum, undeva unde sa nu te cunoasca nimeni, sa o iei de la capat.Ai regrete, ai amintiri, ai vise, ai o groaza de lucruri in cap care nu-ti dau pace.Nu poti face nimic,trebuie sa traiesti cu ele si sa le revezi in fiecare zi fiindca creierul tau iti deruleaza aceste imagini ca un serial care-si repeta la infinit episoadele pe un program de televiziune prost.  Probabil te gandesti de ce cacat ma mai chinui sa mai scriu... oricum probabil ca nu citeste nimeni. Scriu...scriu fiindca numai prin scris pot sa ma exteriorizez.Numai prin scris imi pot spune ofurile si toate furiile mele.Numai prin puterea degetelor mele imi pot exprima sentimentele sincer.De aceea scriu si de aceea voi continua sa scriu...
Vreau sa am un drum numai al meu,un drum pe care sa pornesc si sa ma intorc doar cand voi fii sigura ca sunt in siguranta. Vreau sa pasesc dincolo de limite, sa privesc rasaritul de pe plaja, sa am langa mine persoana iubita si sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la ceea ce vad. Vreau sa vad apusul dintr-un leagan intr-un parc unde sa nu fiu decat eu si catelul meu( daca va exista unul). Vreau sa ma plimb prin aglomeratia New York-ului cu sute de pungi in mana si sa privesc uimita cladirile uriase.Vreau sa mananc o inghetata de ciocolata si sa ma murdaresc toata ca un copil si sa nu-mi pese de cei care ma vad. Vreau sa invat sa inot ca apoi sa pot inota sub razele lunii. Vreau sa stiu cat mai multe, vreau sa stiu sa raspund la intrebari si sa mi se raspunda. Vreau sa fiu iubita si  vreau sa iubesc.Vreau sa slabesc si totusi sa mananc orice fara sa-mi pese ca ma ingras.Vreau sa am un "bebe" si sa-i sarut piciorusele firave. Vreau sa fiu exact cum sunt! Sa fiu iubita pentru ceea ce sunt, sa fiu placuta pentru ceea ce stiu sa fac, sa fiu o prietena buna, o mama buna,o bunica dementiala. Vreau sa fiu EU!

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Si fluturii "palesc"...

       "Mi-am pierdut stralucirea, mi-am pierdut dorinta de a-mi mai dori ceva.Iubesc oamenii,desi cei mai multi dintre ei mi-au rasplatit aceasta dragoste cu rautate, indiferenta si egoism. As vrea sa-i pot uri,dar ei ma ajuta sa traiesc, prin tot ceea ce fac imi ofera o priveliste dezolanta care ma face sa traiesc.Mi-am pierdut stralucirea de mult,mi-am pierdut orice urma din acel "eu" pe care toata lumea il iubea candva.Acum sunt singur incercand sa-mi astern gandurile si sentimetele pe florile din jurul meu.Ele sunt jurnalul meu,ele ma cunosc cel mai bine,ele ma inteleg si ma asculta fara a-mi face reprosuri.Ele imi soptesc, atunci cand vantul sufla usor scuturandu-le si facandu-le sa para umane,ca eu,eu sunt o fiinta frumoasa. Imi canta in linistea serii balade, imi spun poezii despre oameni buni,imi asculta ofurile si ma  ajuta sa trec mai departe.Ele sunt cele care-mi ofera o imbratisare atunci cand am nevoie,ele sunt cele care imi zambesc cand am nevoie de un zambet...
Sunt ceea ce oamenii au facut din mine,sunt ceea ce i-am lasat sa faca din mine.Zambesc,desi sufletul mi-e imbibat cu durere.O durere acuta ce-mi macina fiinta facandu-ma sa palesc.Imi pierd culoarea, imi pierd fericirea..."
Un bun prieten mi-a spus intr-o seara ca oamenii ar trebui sa fie precum fluturii.Sa aiba libertatea lor si atunci cand sunt prinsi in capcana mainilor care le "ofera" dragoste sa astepte sa fie eliberati si daca se indragostesc de acel om, sa-i arate iubirea ramanand alaturi de ei.Asta e iubirea...atunci cand oferi unei persoane libertatea,dar ea iti ramane alaturi fiindca te iubeste...

vineri, 5 aprilie 2013

Schimbare...

 
    In viata fiecarui om apar la un moment dat schimbarile. Uneori nu ne dam seama cat de mult bine ne fac aceste schimbari pentru ca ne-am obisnuit deja cu viata monotona dinainte si credem ca nimic nu va mai putea fii schimbat in viata noastra.
Complet "GRESIT".Totul se poate schimba intr-o fractiune de secunda,fiindca descoperim o lume noua, dincolo de limita care ne-a fost impusa o anumita perioada.Cunoastem oameni noi,nu ne mai intereseaza lucrurile marunte ale celorlalti,ci incepem sa observam cat de bine ne fac sa ne simtim aceste schimbari.Iubesc schimbarea,dar nu as schimba absolut totul in viata mea. As schimba cu mare drag o perioada din adolescenta,mi-as schimba cu mare drag look-ul de atunci si alte multe chestii.
Ajungi intr-un oras mare unde oamenii isi vad de viata lor,de familia lor si nu le pasa de ceilalti decat daca le sunt apropiati.
Apar schimbari cand te astepti mai putin,apar schimbari cand vezi ca poti sa razbati prin acest "razboi" purtat cu tine insati.Razbati si esti fericit ca ai reusit cu propriile forte sa mergi mai departe. Esti entuziasmat si extraordinar de fericit ca uneori ceilalti te iau drept model pentru viata lor.Daca e bine sau nu,ramane de vazut,dar un singur lucru e cert:avem nevoie de o schimbare in viata noastra pentru a ne forma o noua viziune asupra a tot ce ne inconjoara.
Sunt lucruri care intr-adevar nu pot fii schimbate,dar sunt lucruri care ar trebui sa ramana in trecut,iar acum sa fie trait prezentul cu o noua perspectiva pentru viitor. Ar fi cazul sa nu ne mai gandim doar la noi si sa-i vedem si pe ceilalti din jurul nostru care au nevoie de o mangaiere,de o vorba buna,de o imbratisare. Un singur cuvant poate semnifica cat o mie de fapte. Asadar,hai sa aducem in viata noastra o schimbare care sa ne scoata la iveala calitatile bune si sa nu ii mai atacam pe cei care incearca sa faca ceva cu viata lor sau pur si simplu sa se afirme pentru ca ei au incredere in fortele lor.Sunt intr-adevar unele lucruri care nu pot fi schimbate,dar pe de alta parte,altele abia asteapta sa fie schimbate.Deci...fa-ti curaj si invata sa traiesti!

marți, 2 aprilie 2013

Iti multumesc...

   Nu ti-am cerut nimic,dar mi-ai oferit o mie de lucruri. Nu am facut nimic deosebit,dar te-am cucerit.Nu am incercat sa te impresionez,dar te-am impresionat.Stii?! esti ciudat,amuzant,al naibii de enervant cateodata,dar totodata atat de "adorabil".
Imi accepti toanele si ma lasi sa fiu exact cum vreau. Ma accepti cu bune si rele,incerci sa fii calm atunci cand iti umplu capul cu prostiile mele.
Imi stergi lacrimile cand plang si-mi oferi un zambet pentru a ma bine-dispune. M-ai reinvatat sa iubesc si ti-am oferit dragostea mea. Reusesti ca prin minune sa aduci bucurie in viata mea si sa-mi readuci,ori de cate ori e nevoie,zambetul pe buze.
Desi pari doar un copil mare,esti un matur in toata regula. 
Alaturi de tine am inceput sa cunosc din ce in ce mai bine oamenii.Am invatat sa iubesc fiintele din jurul meu cu toate defectele lor.Am invatat sa imi pastrez calmul atunci cand tu esti nervos,fiindca atunci cand unul dintre noi este furios,celalalt trebuie sa aiba grija de el pentru a-l calma si a-l face sa zambeasca. Avem grija sa nu fim niciodata furiosi amandoi fiindca trebuie sa fie unul care sa lase de la el si sa-l calmeze pe celalalt. Asa e iubirea!Imparti lucruri frumoase,dar si pe cele rele le adaugi celor bune. 
Mi-ai dat motive sa raman,sa te iubesc,sa sufar cand esti suparat,sa zambesc cand esti fericit. Am invatat unul de la celalalt si inca invatam. Invatam pe zi ce trece un "dans" al iubirii noastre.Un "dans" in care totusi se fac greseli,dar pe care le reparam imediat prin dorinta de a fii impreuna. 
Iti multumesc ca atunci cand am nevoie de o vorba buna,tu stii ca trebuie sa mi-o oferi fara sa-ti cer asta.Iti multumesc pentru bunatatea ta,pentru felul in care imi spui te iubesc,pentru simplitate si pentru toate lucrurile pe care le faci pentru mine,pentru tine,pentru noi.
Iti multumesc pentru ca m-ai lasat sa te cunosc,iti multumesc fiindca m-ai cunoscut.
Iti multumesc pentru ca-mi esti alaturi in toate momentele vietii.Iti multumesc!!!

P.S.: "Promit sa te iubesc pe vecie-in fiecare zi din vecie."

sâmbătă, 2 martie 2013

Chiar si mastile cad...


     Te-ascunzi in spatele unei masti ce crezi ca-ti ofera posibilitatea si siguranta de a trece neobservat prin fata lor.Domnule,te inseli amarnic. Chiar si mastile cad.Cad atunci cand crezi ca totul e exact cum vrei si ca nu vei putea fii recunoscut niciodata.Iata ca se intampla esecul. Masca la care ai lucrat atat de mult timp cade si ofera omenirii imaginea unui "fost om". Ramane doar scheletul aceluia care candva purta un nume,care avea o viata.Acum nu e nimic altceva decat o gramada de oase...
Mastile cad,una cate una,pe rand,lasand in urma lor suferinta celor pierduti.
Urmele pasilor pe nisipul fierbinte se sterg in urma atingerii dure ale marii.Totul dispare intr-o secunda.O viata se iroseste,iar trecutul nu mai exista. Totul se sfarama intr-o fractiune de secunda, iar ceea ce ai cladit cu greu se evapora pur si simplu. Cazi in genunchi tinandu-ti capul in palme, simtind lacrimile prizoniere cum evadeaza din temnita ochilor. Iti vine sa-ti smulgi parul din cap,dar realizezi ca...nu mai e cale de intoarcere. Nu indraznesti sa privesti spre trecut pentru ca el nu mai exista. A disparut o data cu toate amintirile tale. Capul ti-e gol,la fel de gol ti-e si sufletul.Nu mai ai de ce sa te bucuri.Nu mai ai cum sa-ti povestesti aventurile,nu mai poti face nimic,fiindca,practic, nu mai existi. Masca ti-a cazut si in caderea sa libera s-a pierdut undeva in prezent. Trecutul a disparut, iar acum,tot ce-ti ramane e sa incerci sa treci peste si sa o iei de la capat.Usor de zis,greu de facut. Unde-ti sunt toate acele amintiri pline de suspans,pline de emotii?! Nu ai raspuns la aceasta intrebare, nu are cine sa-ti raspunda si nici nu te mai chinui sa cauti un raspuns. Te complaci in aceasta situatie si-ti oferi o noua sansa. O sansa sa-ti faci un trecut pe bunul plac. 
  Atunci cand masca iti cade,esti gol.Simti cum toate privirile sunt atintite asupra ta si suferi fiindca nu vrei ca ei sa vada ce e dincolo de masca. Nu indraznesti sa privesti in oglinda fiindca ti-e teama sa nu vezi si tu ce vad ceilalti.Dar e prea tarziu...Chiar si mastile cad...

sâmbătă, 9 februarie 2013

Asa e viata....

  Ajungi la un  moment dat sa realizezi ca lumea nu e asa cum ti-a fost prezentata cand erai mic.Cand totul se invartea in jurul tau,cand toata lumea-ti descria viata plina de bucurii si fara griji.Minciuni gogonate care aveau sa-ti marcheze viata atunci cand aveai sa iti dai seama ca nimic nu se invarte in jurul tau.
O data cu trecerea timpului ajungi sa cunosti nevoile,sa-ti dai seama ca ai obligatii si sa te lupti pentru un locusor al tau.Nimic din ce ai auzit in copilarie nu mai e la fel.Totul se invarte in jurul banilor si a oamenilor de nimic care-ti fac viata plina de cacat.Incepi sa simti mirosul puturos al lucrurilor  de nimic din viata ta. Ajungi sa dai cu capul de pragul de sus si sa te lovesti atat de tare incat totul se sfarama intr-o clipa.Toata fericirea ta se duce pe apa sambetei si nu ai cum sa iesi din starea asta aiurea decat daca esti foarte puternic.
Te lupti cu ambitiile tale si nu reusesti sa le faci asa cum vrei tu pentru ca la fiecare colt te pandeste o nenorocire.Traiesti cu frica ca ti s-ar putea intampla oricand ceva si ca tot ce ai cladit pana in acel moment nu are nicio importanta in fata celorlalti.
Lumea e rea,cruda si fara sentimente.Nimeni nu te intelege si te certi cu tine insati fiindca nu ai cu cine altcineva sa te certi.
Curve,golani si pupincuristi.Lumea e plina de ei.Intalnesti persoane care-ti ofera o perspectiva noua asupra vietii si care totodata ti-o fura pe-a ta. Nu mai stii in cine sa ai incredere,nu mai stii cum sa scapi din acest tunel al vietii.
Dureaza sa-ti dai seama ca viata ta poate sa nu insemne nimic pentru ceilalti si sa suferi in tacere cand nu stii de unde sa incepi.Vrei sa o iei de la capat si sa-ti oferi sansa de a avea un alt drum si sa treci zambind peste toate cacaturile care-ti imput viata.Asa e lumea,asa e viata.
Dar...atunci cand nu mai astepti nimic de la viata,tocmai atunci o minune isi face aparitia in viata ta. Am primit de la viata si bune si rele,atunci cand credeam ca nimic bun nu mai poate sa apara in viata mea s-a intamplat acea minune.O minune mica numita "dragoste". Suferi,te certi,iubesti,esti fericit.O senzatie de neuitat care-ti umple viata cu lucruri frumoase.O senzatie care-ti schimba total viziunea asupra vietii,o chestie care-ti face inima sa bata cu putere si care te face sa te  bucuri si de cele mai mici lucruri care apar in viata ta.
Viata e plina de surprize.Cacat...mult cacat in viata ta urmat  de un miros imbietor al celei mai frumoase flori.
Risca,traieste clipa si urmeaza-ti visele...Doar asa vei reusi sa supravietuiesti...

marți, 29 ianuarie 2013

Aiurea...

     Javre ordinare!!!!!!!!

joi, 10 ianuarie 2013

C'est la vie!Mais,c'est l'amour!



        Crezi?Eu nu! Sunt ferm convinsa ca destinul  a facut tot posibilul ca noi sa ne intalnim intamplator,sa ne cunoastem si sa ne iubim in cateva luni asa cum altii nu o fac toata viata! Stii?!Eu chiar cred ca tu esti cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu a putut sa mi-l faca. M-ai facut sa zambesc inca de cand te-am zarit. Am simtit ca tu vei fii cel ce-mi va face viata mai frumoasa,cel ce va reusi sa-mi readuca zambetul pe buze,cel ce avea sa ma imbratiseze in cele mai urate momente si cel care avea sa-mi stearga lacrimile atunci cand tristestea ma va coplesi! 
M-ai facut sa te iubesc si ai aprins in sufletul meu un foc ce greu va mai putea fii stins.Esti singurul lucru care ma face sa ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze,singurul care ma ajuta sa-mi misc picioarele pe pamantul rece,singurul care reuseste sa ma faca sa-mi doresc mult mai mult de la viata! Esti "tu" si esti al meu!
Nu voi permite nimanui sa mi te ia,nu voi lasa pe nimeni sa ne tulbure dragostea,nu voi trece cu vederea nicio insecta care va incerca sa intervina in aceasta frumoasa poveste de dragoste! Te iubesc si te voi iubi toata viata,indiferent de ce s-ar intampla!Te voi iubi pentru ca m-ai iubit,ma iubesti si ma vei iubi!