joi, 20 februarie 2014

Dor de o straina...

   E atat de urat acest sentiment de "dor". E greu sa spui "mi-e dor de tine",e greu sa-l simti. E atat de rascolitor. Ti-aminesti de toate momentele petrecute impreuna, de toate momentele in care te-a facut sa razi,de toata fiinta ei. Ai facut greseli si ai invinuit-o...
Te lupti cu propriile ganduri,te lupti cu toate imperfectiunile tale si incerci sa le corectezi sperand ca se va intoarce candva,dar ai pierdut-o demult. Inima parca-ti bate mai repede si nu stii cum sa reactionezi. Nu stii ce sa faci pentru a potoli aceasta durere ce-ti macina sufletul.Esti asfixiat de propriile trairi,esti omorat putin cate putin de fiecare secunda petrecuta departe de ea.Dar nu ai curaj sa ii spui ca iti este dor. Nu ai curaj sa o suni sa-i auzi vocea,nu ai curaj sa ridici telefonul aruncat undeva sub perna. Nu ai curaj sa recunosti ca ai plans. Vrei sa scapi de durerea asta inecandu-te in toate viciile posibile.Dar de cel mai mare viciu n-ai sa scapi nicicand,de "ea" nu te vei putea "lasa" niciodata.E drogul ce-ti face ziua mai frumoasa,e tot ce ti-ai putea dori. Nu mai ai absolut nimic si te simti pierdut.La ea oare te-ai gandit cand ai plecat?La ce a simtit ea,oare te-ai gandit cand ai vorbit?Nu,dar o faci acum. Acum cand poate e prea tarziu pentru orice regret,pentru orice gest care ar putea-o face sa zambeasca. Esti departe,cu trupul,cu mintea,cu sufletul. Nimic nu te mai poate aduce inapoi si vrei sa crezi ca timpul le va rezolva pe toate. Dar timpul nu le poate rezolva,atat timp cat tu nu faci nimic sa schimbi ceva,timpul nu va face decat sa mai amelioreze din durerea asta infinita, parca. Esti complet pierdut...complet pierdut fara ea...Nu-i decat o straina si poate asa va ramane.Tu continui sa speri ca se va intoarce,fara sa te gandesti la toate celelalte dati in care s-a intors. Aminteste-ti ca tu ai lasat-o sa plece.Aminteste-ti ca avea lacrimi in ochi cand a plecat,sperand ca o vei intoarce din drum cu un cuvant.Dar nu ai facut-o. I-ai spus sa plece si asta a facut.Ai alungat-o din casa ta,din mintea si din sufletul tau. Acum,poate, are altcineva grija de zambetul ei.Tu nu i-ai facut decat un bine.Ai facut-o mai puternica,ai facut-o sa isi doreasca ceva mai bun. O viata fara tine. Perfecta!

duminică, 16 februarie 2014

Doi straini...

       "  Suntem doi straini. Am fost,suntem si asa vom ramane. E atat de greu sa mi te scot din suflet. E atat de greu sa ma detasez de acest sentiment ciudat ce-mi macina intregul organism. Sunt trist.Sunt atat de trist. E o durere acuta undeva in zona inimii.E o durere ce nu are tratament,fiindca singurul tratament esti tu. E ca un venin ce-mi urla in vene si cere antidot.N-am cum sa i-l ofer. 
Sunt nebun.Sunt un nebun indragostit,iar tu esti straina din viata mea. O straina ce mi-a facut sufletul bucati. Sunt bucati mici din inima mea imprastiata peste tot in organism. Caut o solutie sa le adun si sa le unesc. Sunt prea slab. Vreau sa mi te scot din cap,vreau sa nu mai am acel gol in stomac cand iti aud numele.E dureros. Spune ceva. Renunt la tine,te rog,spune ceva. Stii de cate ori ti-am urmarit pasii firavi atunci cand te indreptai spre casa in serile tarzii?! Stii de cate ori am adormit cu perna uda sub capul greu? Cate nopti albe am avut?Cate zile negre? Esti o bestie a sufletului omenesc. Ai reusit sa-mi patrunzi in suflet si esti al nabii de greu de scos de acolo. As vrea sa te pastrez,as vrea sa-ti pastrez macar amintirea. Dar e prea greu sa pot merge mai departe cu imaginea ta in cap.E mult prea greu...
Inca te privesc din departare pasind pe scarile casei tale. Sunt doar eu si felinarul singuratic. Te privim amandoi cu atata uimire. As vrea sa-ti mai spun candva "mi-a fost dor de tine",as vrea sa te mai imbratisez,sa-ti mai privesc ochii calzi,sa ma joc in parul tau incurcat. Zambesc. Sunt nebun! 
Acum nu suntem decat doi straini. Tu nu  ma mai cunosti,dar eu inca te stiu pe dinafara. Esti prea greu de uitat. Poti sa-ti schimbi hainele,poti sa-ti schimbi atitudinea,poti sa iti faci parul in sute de mii de alte moduri,pentru mine vei ramane intotdeauna aceeasi fiinta fragila pe care am cunoscut-o demult. Ma contrazic singur. Vreau sa te uit,dar nu vreau sa o fac definitiv. Amintirea ta e crunta....
Ramanem doar doi straini..."

marți, 11 februarie 2014

Ironic!

             Stii care e cel mai ciudat lucru?!Sa scrii despre "iubire",dar sa nu o simti. E destul de comic totodata,fiindca iti dai cu parerea crezand ca ai iubit candva,dar nu ai facut-o. Te minti pana in momentul in care,un indragostit vine si-ti povesteste despre sentimentele care-l incearca. Ah,ce senzatie ciudata. I se citeste fericirea pe chip,ii zambesti parand ca-l intelegi. Esti total paralel cu ceea ce-ti "arunca" cu acea gura lunga,creata de zambetul tamp. Ai vrea sa-i spui ca "iubirea" nu e o chestie de durata. Totul e doar monotonie. Dar nu vrei sa-i strici bucuria,il lasi sa-si dea singur seama. Il astepti pe viitor la o conversatie monotona despre monotonie. Stii ca o va face,fiindca,repet,desi nu-mi place sa o fac, totul e monotonie.Asculta melodii cu versuri ce-i induc starea asta tampita de iubire.E ca un drog,iar el e deja dependent. Sarmanul! 
Am auzit de atatea ori ca suntem facuti pentru a oferi iubire si pentru a o primi. Exista si exceptiile! Stai si vorbesti cu tine insati despre "iubire".Te intrebi de ce toata lumea are impresia ca iubeste sau ca a iubit?! Cand esti pe punctul de a gasi raspunsul, te indoiesti de el si nu-l mai creezi in mintea ta asfixiata de realism. Isi creeaza propriile credinte,ajungand sa manifeste bigotism,dar poate e impropriu spus. Nu-mi pasa.Nu suntem creati doar sa iubim.Avem atatea lucruri de facut intr-o viata,acum depinde si de cat de mult traiesti. Poti sa mori inainte sa ajungi sa le rezolvi pe toate.Ironia sortii...

luni, 3 februarie 2014

Respect!

    Cel mai ciudat sentiment l-am simtit vazandu-l pe el. Avea un zambet al naibii de curios pe fata.Pasea mandru,increzator. Mi s-a parut spectaculos acest show…un show pe care am avut ocazia si deosebita placere de a-l vedea live. A fost ca…de fapt,nu am cuvinte sa exprim ce sentimente m-au trecut cand l-am vazut. Pur si simplu,sunt fara cuvinte si,crede-ma,nu mi se intampla des acest lucru. El a reusit sa ma lase fara cuvinte si sa ma faca sa-mi reorganizez prioritatile si sa “alerg” cu o mai mare ambitie spre visul meu.El asa a facut si a reusit. Am ramas muta.Inca sunt muta. A trecut fara sa ma observe,nestiind ca eu il admiram cu gura pana la urechi de emotii.Atat de…spectaculos.
Traversez strada si…soc,zaresc altii ca el. Doamne, sunt ca un copil ce primeste bomboane dupa ce a plans-o pe mama sa ore in sir. Sunt imbracati in tinuta si merg cu capul drept,umerii le sunt drepti, spatele le este drept. Mersul lor impune respect,tot ceea ce tine de ei impune respect. Ma imaginez in locul lor.Ah,ce sentiment placut!Nu se compara cu nimic din ce am trait pana acum. Sunt absolut cuceritori. Ii admir si ma indepartez cu un mare regret in suflet…as fi stat toata ziua sa-i privesc. Ii petrec cu privirea pana nu mai reusesc sa-i prind. Pareau putin emotionati,dar totusi increzatori.
Ma inclin in fata voastra.Astazi m-ati invatat o lectie,fara sa va dati seama,ati reusit sa-mi deschideti ochii. Ati starnit in mine o curiozitate si mi-ati oferit o forta de munca asa cum nu credeam ca o sa am vreodata! Sunteti minunati!
Tot respectul pentru voi! Tot respectul!