marți, 7 august 2012

Praf de ganduri pe-o sticla sparta...



 
     Economisesti timpul pierdut pentru momentele din viata ta cand nu vei mai putea decat sa-ti amintesti. Pastrezi ce a fost frumos acolo in locul unde stii ca nimeni nu va ajunge niciodata. Pazesti secretele sufletului tau cu sfintenie si te incarci cu noi puteri pentru a putea face la fel  si la restul care vor veni.
Pasesti agale pe cararile imprastiate ale sufletului tau incercand sa regasesti poteca pe care pornisesi. Te pierzi in amalgamul de franturi si incerci disperat sa iesi de-acolo.Curand.
  Te-asezi pentru a-ti pune ordine in ganduri,pentru a te gandi ce a mai ramas bun in tine.Oricat te-ai stradui nu gasesti nimic care sa te fascineze.Sunt aceleasi sentimente deplorabile pe care le-ai starnit o data cu rahatu' asta ce-ti impute viata...
Suntem oameni.Ne nastem si murim.O moarte ce difera de la un om la altul.O moarte ce te face mai bun sau care iti mentine rautatea ce-ti trece prin vine pana in ultimul moment.
Astia suntem,astia am fost si astia vom fi.De aici...te las pe tine...

Lungul drum catre infinit...




    Pleci incarcat de amintiri ce-ti fac viata mizerabila. Pleci cu ganduri noi pentru viitor,pleci cu ganduri care te fac puternic si zambesti pentru ca ti-ai dat seama ca nu esti ca ei.Ti-ai dat seama ca atunci ai fost asa cum ai vrut si au incercat sa te schimbe, ti-ai dat seama ca acum esti trist pentru ca nu te-au apreciat asa cum ai fost si te gandesti ca nu vei mai da nimanui sansa sa incerce sa te schimbe. Schimbarea vine din tine,pot incerca sa te schimbe, dar fara voia ta nu vor reusi nicicand.Te-ntrebi de ce te mai gandesti la trecut,te-ntrebi de ce e asa de important pentru tine.Iti amintesti de toate acele imbratisari,de toate acele zambete care iti inseninau ziua, te gandesti ca i-ai iubit si ca te-au dezamagit.Esti socat.Degeaba,te asteptai doar,dar sperai ca socul sa nu fie asa puternic.Capu' sus!Toate trec si intotdeauna vin altele noi.Alte chipuri care-ti bucura privirea,alti prieteni care te fascineaza prin dezinvoltura si simtul umorului pe care il stapanesc.Vin altii si altele cu bune si rele. Asta-i viata!Nimeni si nimic nu o poate schimba.Omul nu poate fi schimbat iar chestia asta te revolta pentru ca vezi speranta din ei,dar nu si ambitia.
  Azi e ziua cand TU trebuie sa pui punct acestor chestii si sa continui sa mergi pe drumul tau.E clar ca alaturi de ei nu vezi luminita de la capatul tunelului.E clar ca trag de tine pentru a te tine pe loc si pentru a nu te lasa sa dai frau ideilor care zac in interiorul tau. Iti oferi aceasta sansa,meriti sansa asta.
  De azi nu mai dai doi bani pe cei care te critica cand ar trebui sa te incurajeze,pe cei care iti insufla rautate, pe cei care vor sa te faca sa devii ca ei.Esti prea bun pentru asta.
  Azi dau uitarii tot.Teoretic,practic inca pastrezi aceste antichitati in cele mai ascunse celule ale sufletului tau. Nu poti uita tot,nu ai cum sa uiti tot.
 Azi spui "Adio" la tot ce insemna candva vechiul tu...

Ce spui?



      

duminică, 5 august 2012

Whatever...




      Stii care e faza?Acum poate nu conteaza ce faci, cum faci si de ce faci.Acum nu pui niciunde ceea ce ar trebui sa pui.Mergi pe un drum cu obstacole.Un drum pe care ai vrea sa-l continui,un drum ce te duce spre o destinatie in care in sfarsit vei spune "Am ajuns acolo unde imi doream!". Dar,dupa ce faci toate astea o sa incepi sa te gandesti "sunt aici",dar nu vei mai avea in interior acea scanteie care-ti oferea doza de ambitie sa faci ceva,sa ajungi undeva.Nu esti multumit,iti dai seama ca nu mai esti cum ai fost cand ai pornit la drum.Iti dai seama ca toata lumea a vazut ca tu te-ai schimbat si acum,dupa mult timp, observi si tu aceasta schimbare.E al dracului de greu sa incerci sa redevii "tu".Acum pentru tine e o stare generala,o stare de obisnuinta in care te-ai complacut prea mult timp.Ti-amintesti de "ei" si mai ca ai vrea sa plangi pentru ca ti-e dor de acele timpuri, dar ochii tai sunt secatuiti.Lacrimile s-au evaporat,iar acum nu ai decat un gust amar lasat de urmele acelor vechi amintiri...
Vei fi intotdeauna inaintea lor si totusi ai vrea sa ii lasi sa te prinda din urma,dar esti prea egoist pentru a renunta la acest avantaj pe care il ai.Corpul tau freamata in interior,ai vrea sa iti introduci mainile acolo unde simti ca durerea te sfarama si sa arunci tot ce e afectat de acest sentiment toxic.Cuvintele sunt de prisos, sentimentele nu pot fi evidentiate.Te gandesti ca daca as face cutare lucru pentru cutare persoana si-ar da seama ca il/o iubesc.Pe dracu!Astea-s doar tampenii pe care le auzim si pe care le credem.
Nu exista acel sentiment adevarat.Intotdeauna intervine obisnuinta,intotdeauna apare gandul care te macina si care te face sa te distantezi de tot...
Oricum...nu mai conteaza!