miercuri, 23 octombrie 2013

Un nebun indragostit...


 Cine esti?De ce ma chinui?De ce te tii ca o scama de sufletul meu?!De ce incerci sa-mi impovarezi si mai tare viata deja mizerabila?Stii cum ma simt?Nu,normal ca nu stii,fiindca nu ai trecut niciodata prin asa ceva.Urli,plangi,razi…rasul tau isteric ma termina psihic si nu reusesc sa gasesc o scapare. Esti al naibii de enervanta.Imi musc buzele uscate;simt cum lacrimile navalesc pe obrajii palizi. Tremur,plang,rad,tip,vorbesc in soapta.Ma simt ca o un nebun intr-un spital de nebuni.Aud voci,zaresc fantome.Te zaresc pe tine:fantoma vietii mele.Pleaca!Te rog pleaca si nu ma mai framanta. Lasa-ma sa-mi petrec viata cum stiu si cum pot.Nu ma mai amagi,nu ma mai intrista,nu ma mai fa nefericit.Lasa-ma sa iubesc pe cine vreau,cum vreau!Visez,de fapt imi imaginez ca visez.Nu mai pot nici sa visez de cand imi amesteci gandurile.Imi imaginez o barca pe-un lac limpede.Sunt singur in ea.Soarele rasare.Ii zaresc razele si observ cu uimire cerul rozaliu ce mi se infatiseaza inaintea ochilor. E liniste.O liniste mormantala… In departare zaresc o forma ce pare a fii o fiinta umana,dar probabil doar mi se pare.Vaslesc mai aproape si imi dau seama ca intr-adevar acolo undeva departe e o fiinta.Am un sentiment ciudat ce-mi strange inima ca-ntr-un pumn.As vrea sa pot tipa sa se intoarca sa-i  vad chipul,dar nu o fac si nici acea forma nu-mi da atentie.Corpul fragil sta nemiscat privind spre cer.Parul ondulat si lung ii atarna pe spatele gol.Are o piele extrem de alba. N-am mai vazut niciodata asa ceva.E ciudat de placut sentimentul ce-mi cutreiera organismul.Intind involuntar mana si incerc sa o prind. Mi se infatiseaza,in toata splendoarea, goala.Formele-i spectaculoase imi ofera o imagine de neuitat.Ii admir sanii,coapsele si abdomenul slab. E atat de slaba incat mi-e teama sa o ating.Imi surprinde privirea si ochii de-un negru formidabil se fac din ce in ce mai mari.Nu incearca sa se acopere.Nu are nicio problema cu faptul ca o privesc ca un lunatic.Ma priveste si ea si-mi zambeste.Are cel mai frumos zambet.Genele-i lungi si negre ofera ochilor o frumusete divina. Se apropie de mal si imi intinde mana.Sunt inca departe de ea.Ma apropii usor vaslind ca un mort,de parca nu as mai avea putere in brate.In cele din urma ajung cu greu la mal si pasesc spre ea.Imi intoarce spatele si pleaca.Paseste calm si silentios ca si cum ar vrea sa fie prinsa. Nu alerg,doar merg in spatele ei.Nu ma satur sa o privesc.Se mai intoarce din cand in cand si-mi ofera un zambet.E inestimabil.Se aseaza pe cuvertura de frunze a batranului stejar.Ma dezbrac si ma asez gol langa ea.Privim cerul,stam unul langa celalalt fara sa ne atingem.Imi fac curaj si o privesc. E asa frumoasa. Trasaturile sale parca sunt ireale. Ii prind mana intr-a mea si nu o las sa scape. Simt ca daca i-as da drumul nu as mai vedea-o niciodata.Deodata,o muzica lina inconjoara totul. E un sunet suav de vioara.Se aude de peste tot.Privesc in jur si nu vad nimic.Ea ma priveste iar si zambeste. Zambesc si eu.Isi intoarce privirea,dar nu incetez sa o privesc.Inconjurati de natura si de muzica lina a viorii ne lasam purtati de valul imaginatiei.Nu stiu ce-si imagineaza ea si nici nu incerc sa imi dau seama,las totul pe seama firescului.Dar sa fie oare normalul care face asta?Sau doar ceea ce mintea mea-si imagineaza.Totul e atat de real.Inchid ochii pentru o secunda.Ce-am facut? Mana ei nu mai e intr-a mea.Nu mai e nicaieri.O caut disperat,dar nu reusesc sa o gasesc.Muzica continua sa se auda si nu pot sa deslusesc de unde se aude.E imprastiata peste toata natura.Inchid ochii iar si iar si iar.Dar nu mai apare.Ma ridic cu lacrimi in ochi,ma imbrac incet poate-poate va venii.Pasesc cat de incet pot si privesc continuu in urma mea.Nu mai e.Muza mea a disparut.Ma intorc la barca,vaslesc departe de mal.Privesc spre stanca unde am vazut-o prima data…nici acolo nu mai e…Sunt singur in barca mea…iar.Soarele apune,cerul rosiatic imprastie culoare trista.Imprastie culoare trista si peste sufletul meu.Ma ghemuiesc in barca mea si inchid ochii.Mi-o imaginez langa mine si intr-un final reusesc sa adorm.Inca-mi simt obrajii strabatuti de lacrimi.Le las acolo pentru a-mi face rani care sa-mi aminteasca mereu de ea.Muza vietii mele,muzica sufletului meu,visul meu frumos.

Zambesc si plang in acelasi timp.Sunt nebun…

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Doi trecatori si un felinar singuratic...


                  Doi trecatori.Se cunosc,dar nici macar nu se privesc.Isi simt hainele cum li se ating atunci cand trec unul pe langa celalalt,dar niciunul nu are curaj sa-si indrepte privirea asupra unor ochi ce ar vrea cu disperare sa fie vazuti.Se opresc unul in spatele celuilalt,dar nu se intorc.Nu au curajul sa-si infrunte trecutul si sa porneasca impreuna spre viitor.Raman doar doi trecatori in linistea mormantala a noptii.
Sunt ei doi si noaptea intunecata.Nu e nimeni pe strada,un singur felinar arunca lumina intr-o parte a strazii facand-o sa para extraordinar de mica.Se-ntreaba daca e "bruneta sau blonda?" exact ca-n poezia lui Verlaine.Nu-si mai aminteste nici macar culoarea ochilor ei.A uitat tot,dar sentimentele i-au ramas acolo in suflet,de unde nimeni nu va putea sa i le scoata vreodata.Inca o iubeste si e convins ca si ea il iubeste.Dar nu se privesc...inca nu au curaj.
Razele lunii imprastie o lumina timida peste blocurile cenusii.Peisajul este si mai trist.Melancolia isi face loc in sufletele lor nelasandu-i sa respire. Buzele le sunt umede din cauza lacrimilor ce au scapat din celula ochilor.Si-ar dori sa fie orbi sa nu se mai poata vedea niciodata,sa nu mai treaca fara sa-si vorbeasca.Inima le bate cu putere si chipul le e strabatut de santuri ale lacrimilor. Stau intr-un colt in intuneric si-i privesc.As vrea sa pot merge sa-i fac cumva sa-si vorbeasca.Dar eu nu am nicio putere asupra faptelor lor.Singurul lucru pe care-l pot face este sa-i privesc si sa ma rog sa se intoarca unul catre celalalt,sa se priveasca in ochi,sa uite de durerea ce le macina sufletele,sa-si lase mintea sa se odihneasca si sa se foloseasca de inima.
Picioarele lor nu mai au putere sa mai faca vreun pas.Sunt tintuiti la cativa metri distanta si nu au curaj...nu au curaj sa-si vorbeasca.
-PENTRU DUMNEZEU VORBITI-VA,IUBITI-VAAAAA!
Nu mai pot sa tac si rabufnesc.Ma privesc uimiti si intr-un final ochii lor se intalnesc.Privirile sunt ucigator de dureroase.Plang amandoi si nu-si vorbesc.In cele din urma el se indreapta spre ea si o imbratiseaza.Ea nu riposteaza...il astepta.Se strang in brate fara sa-si vorbeasca si stau asa minute in sir.Ii privesc cu zambetul pe buze si sunt multumit ca am reusit sa ii fac sa isi recapete curajul.
Acum,pe langa felinarul singuratic,sunt doi trecatori ce se tin de mana,privindu-se cu dragoste si cu incredere.Se indreapta spre viitor.Un viitor ce-i asteapta cu bratele deschise pentru a continua o poveste ce nu a indraznit sa-si faca un sfarsit.Acum sunt doar ei doi.Ii las si-mi indrept pasii spre alti doi trecatori pentru a-i face sa se priveasca,pentru a-i face sa-si aminteasca de iubirea lor.
Cine sunt eu oare?N-am nici cea mai vaga idee...Stiu ca sunt aici cu un scop si acela este de a-i...ajuta....
Imi tarai picioarele si aud frunzele fosnind sub talpile mele grele.E toamna si copacii sunt goi.
E toamna si-n sufletul meu.Pasesc agale si zaresc o fiinta pe una dintre bancile parcului nostalgic. Parul ondulat ii cade usor pe spate acoperindu-i umerii firavi.Parfumul ei imi e atat de cunoscut.Sa fie...sa nu fie...Mii de ganduri imi trec prin cap si imi pierd curajul.Acum eu sunt cel fara curaj.
Cu capul aplecat ma apropii usor de banca si ii soptesc numele.Ma aude si se intoarce.E chiar ea...
Ochii-i mari si albastri,de-o claritate profunda,parul aruncat haotic pe spate,chipul ei curat si angelic ma fac sa-mi simt deodata obrajii uzi.Plang.
Se apropie si cu mana-i calda imi sterge buzele,ochii si obrajii fierbinti. E atat de firava.O imbratisez si isi lipeste capul de pieptul meu.O strang cu grija fiindu-mi teama sa nu o ranesc. Un alt felinar singuratic arunca vapai de lumina spre banca.Frunzele acopera stradutele minuscule ca un covor viu colorat.Ma simt fericit.Sunt fericit.
Acum noi suntem doi trecatori...doi trecatori pasind spre viitor...