Un nebun indragostit...

 Cine esti?De ce ma chinui?De ce te tii ca o scama de sufletul meu?!De ce incerci sa-mi impovarezi si mai tare viata deja mizerabila?Stii cum ma simt?Nu,normal ca nu stii,fiindca nu ai trecut niciodata prin asa ceva.Urli,plangi,razi…rasul tau isteric ma termina psihic si nu reusesc sa gasesc o scapare. Esti al naibii de enervanta.Imi musc buzele uscate;simt cum lacrimile navalesc pe obrajii palizi. Tremur,plang,rad,tip,vorbesc in soapta.Ma simt ca o un nebun intr-un spital de nebuni.Aud voci,zaresc fantome.Te zaresc pe tine:fantoma vietii mele.Pleaca!Te rog pleaca si nu ma mai framanta. Lasa-ma sa-mi petrec viata cum stiu si cum pot.Nu ma mai amagi,nu ma mai intrista,nu ma mai fa nefericit.Lasa-ma sa iubesc pe cine vreau,cum vreau!Visez,de fapt imi imaginez ca visez.Nu mai pot nici sa visez de cand imi amesteci gandurile.Imi imaginez o barca pe-un lac limpede.Sunt singur in ea.Soarele rasare.Ii zaresc razele si observ cu uimire cerul rozaliu ce mi se infatiseaza inaintea ochilor. E liniste.O liniste mormantala… In departare zaresc o forma ce pare a fii o fiinta umana,dar probabil doar mi se pare.Vaslesc mai aproape si imi dau seama ca intr-adevar acolo undeva departe e o fiinta.Am un sentiment ciudat ce-mi strange inima ca-ntr-un pumn.As vrea sa pot tipa sa se intoarca sa-i  vad chipul,dar nu o fac si nici acea forma nu-mi da atentie.Corpul fragil sta nemiscat privind spre cer.Parul ondulat si lung ii atarna pe spatele gol.Are o piele extrem de alba. N-am mai vazut niciodata asa ceva.E ciudat de placut sentimentul ce-mi cutreiera organismul.Intind involuntar mana si incerc sa o prind. Mi se infatiseaza,in toata splendoarea, goala.Formele-i spectaculoase imi ofera o imagine de neuitat.Ii admir sanii,coapsele si abdomenul slab. E atat de slaba incat mi-e teama sa o ating.Imi surprinde privirea si ochii de-un negru formidabil se fac din ce in ce mai mari.Nu incearca sa se acopere.Nu are nicio problema cu faptul ca o privesc ca un lunatic.Ma priveste si ea si-mi zambeste.Are cel mai frumos zambet.Genele-i lungi si negre ofera ochilor o frumusete divina. Se apropie de mal si imi intinde mana.Sunt inca departe de ea.Ma apropii usor vaslind ca un mort,de parca nu as mai avea putere in brate.In cele din urma ajung cu greu la mal si pasesc spre ea.Imi intoarce spatele si pleaca.Paseste calm si silentios ca si cum ar vrea sa fie prinsa. Nu alerg,doar merg in spatele ei.Nu ma satur sa o privesc.Se mai intoarce din cand in cand si-mi ofera un zambet.E inestimabil.Se aseaza pe cuvertura de frunze a batranului stejar.Ma dezbrac si ma asez gol langa ea.Privim cerul,stam unul langa celalalt fara sa ne atingem.Imi fac curaj si o privesc. E asa frumoasa. Trasaturile sale parca sunt ireale. Ii prind mana intr-a mea si nu o las sa scape. Simt ca daca i-as da drumul nu as mai vedea-o niciodata.Deodata,o muzica lina inconjoara totul. E un sunet suav de vioara.Se aude de peste tot.Privesc in jur si nu vad nimic.Ea ma priveste iar si zambeste. Zambesc si eu.Isi intoarce privirea,dar nu incetez sa o privesc.Inconjurati de natura si de muzica lina a viorii ne lasam purtati de valul imaginatiei.Nu stiu ce-si imagineaza ea si nici nu incerc sa imi dau seama,las totul pe seama firescului.Dar sa fie oare normalul care face asta?Sau doar ceea ce mintea mea-si imagineaza.Totul e atat de real.Inchid ochii pentru o secunda.Ce-am facut? Mana ei nu mai e intr-a mea.Nu mai e nicaieri.O caut disperat,dar nu reusesc sa o gasesc.Muzica continua sa se auda si nu pot sa deslusesc de unde se aude.E imprastiata peste toata natura.Inchid ochii iar si iar si iar.Dar nu mai apare.Ma ridic cu lacrimi in ochi,ma imbrac incet poate-poate va venii.Pasesc cat de incet pot si privesc continuu in urma mea.Nu mai e.Muza mea a disparut.Ma intorc la barca,vaslesc departe de mal.Privesc spre stanca unde am vazut-o prima data…nici acolo nu mai e…Sunt singur in barca mea…iar.Soarele apune,cerul rosiatic imprastie culoare trista.Imprastie culoare trista si peste sufletul meu.Ma ghemuiesc in barca mea si inchid ochii.Mi-o imaginez langa mine si intr-un final reusesc sa adorm.Inca-mi simt obrajii strabatuti de lacrimi.Le las acolo pentru a-mi face rani care sa-mi aminteasca mereu de ea.Muza vietii mele,muzica sufletului meu,visul meu frumos.

Zambesc si plang in acelasi timp.Sunt nebun…