marți, 23 septembrie 2014

Ămini...

        "S-a intors de atat de multe ori, se intoarce continuu. E ceva la tine ce iubeste cu toate fortele. Esti tu. Poate sunt nebun. O refuz fara incetare si ea se intoarce intotdeauna. Am iubit-o, nu stiu daca o mai iubesc,dar ea parca o face. M-am intors si eu de prea multe ori, de atat de multe ori incat m-am saturat sa ma mai tot intorc. Nu mai am curaj, nu stiu daca mai vreau sa o fac. Ma priveste cu ochii uriasi si-mi zambeste cu dragoste. Ma prefac indiferent,dar simt cum inima imi bate langa ea. E ceva in privirea ei ce urla din toti rarunchii ca ma vrea inapoi,dar nu stie cum... Nu mai stie nimic, nu imi poate citi gandurile desi, isi doreste cu ardoare sa o faca. As vrea sa am curajul sa ii spun ca "Nu", dar o mai vreau langa mine.Vreau sa o vad cum se agita ca un copil fara jucarii, vreau sa o vad cum se zbate pentru inima mea. E atat de ciudata,dar poate ciudatenia asta iubesc la ea. Dar n-o iubesc, cel putin asta stie ea. Nu ma pot impotrivi ratiunii,desi inima isi doreste sa o faca,inima si-o doreste aproape.Va fi departe, mult prea departe... 
As vrea sa o pot pastra langa mine,sa o privesc fara sa ma ating de ea. Sa o pot analiza,sa-i pot observa calitatiile si defectele,sa-i iubesc toate perfectele imperfectiuni. Si stii ca iti poate aduce atatea probleme in viata, dar parca o viata monotona nu ti-ar placea. Nu mai vrei sa te enervezi, nu mai vrei sa o faci sa inteleaga ce a gresit...dar totusi, o vrei langa tine. Vrei sau nu sa o iubesti? Vrei sa fie a ta si tu al ei,vrei sa fiti o persoana? Strange-o in brate, sarut-o pe frunte si nu-i mai da drumul.Acolo se simte cel mai bine. Invat-o sa nu mai greseasca, ajut-o sa treaca peste obstacole si iubeste-o. De asta are nevoie...E o contradictie intre gandurile tale si nu stii ce si cum sa alegi, nu vrei sa te lasi ghidat de sentimente,dar inima parca se trezeste si parca vrea sa bata pentru inima ei. Indrazneste,risca si iubeste!"

miercuri, 17 septembrie 2014

Dacă vreau să te iubesc,o fac...


          o fac cu voia sau fara voia ta.Nu tin cont de ceea ce  mi se spune si ajung sa te iubesc asa cum nu credeam ca o voi face. In sfarsit inima mea simte,iar tu nu esti in masura sa o faci sa nu mai simta.Nu te voi lasa! Asa ca, oricat ai incerca sa ma indepartezi,oricate scenarii mi-ai imprastia, nu le voi privi, iar daca o voi face, fii sigur ca nu le voi oferi atentie. Nu am nevoie de tine, am nevoie de inima ta,dar daca nu vrei sa mi-o oferi, nu insist. O voi iubi eu pe-a ta cu o intensitate cum nu ai mai intalnit. Pot iubi si fara sa primesc iubire in schimb,e bine. Am atatea cicatrici pe suflet incat,daca imi vei mai face si tu una, aproape ca nu o voi simti. Iti voi iubi inima, iti voi iubi zambetul,ochii, nasul, fruntea,gatul,pieptul,bratele. Voi iubi totul la tine si pe tine,dar nu ma forta sa ma indepartez de tine, nu o voi face oricate presiuni ai face si oricate vorbe vei arunca.Sunt imuna la ele.In plus, daca vreau sa te iubesc,o fac...
Zambesc, ador sa te necajesc! Poate-ti place si tie sa o faci. Poate vrei,dar nu poti!Poate-ti doresti, dar iti impui niste restrictii prostesti.Hai,vino aproape, priveste-ma si pleaca! Am nevoie de inima, nu de priviri, am nevoie de un zambet al ochilor si pot pleca mai departe. Asa te voi purta mereu cu mine, iti voi purta inima deasupra celei ale mele si te voi iubi cu ardoare in fiecare secunda. Risti sau nu? Risca,gandeste-te,razgandeste-te... Eu vreau sa te iubesc,te opui? Nu conteaza, deja e prea tarziu! 

NU!

           Viata are un curs tare ciudat! Incerc sa-l inteleg si nu pot, nu stiu de ce sa ma leg si de ce sa ma dezleg. Am o inima bizara, iubeste cu intensitate si se opreste brusc din a o mai face. Urat! Uratul isi face loc printre vene si ajunge exact in miezul frumusetii improscand totul cu urme de culori nocturne. Vreau doar sa plec si sa uit de tot, sa uit de el,de ea,de ei. Simt un gol undeva in suflet, incerc sa ating locul cu mana,dar e prea ascuns. Am incercat si asta,si pe aceea, pe celalalte... nu a mers niciuna. Am zambetul pe buze, doar ce l-am achizitionat. Nu ii mai stiu numarul. Au fost prea multe zambete cumparate,dar macar mi-au acoperit tristetea ochiilor. Sunt bine, am fost de fiecare data, dar acum sunt mai puternica,acum stiu sa astept si sa actionez,acum sunt razbunatoare. Am fost un om bun,acum sunt poate un om rau,dar ei m-au facut asa. Nu are importanta, pasii-mi sunt indreptati spre Bucuresti si acolo imi vor ramane fiindca aici nu mai e loc. Am vrut sa ofer fara sa primesc. Nu o voi mai face.Acum totul se rezuma la ceea ce insemn eu,si nu la ceea ce inseamna ceilalti.Sunt eu si atat. 

marți, 16 septembrie 2014

Să dansez sub clar de lună când afar' plouă!

          Ploua! Nimic special,e doar o ploaie de toamna,o ploaie tarzie de vara, o nebunie ce iese la suprafata din corpul meu mult prea bolnav de tristete. O luna mult prea aproape de pamant, mult prea aproape de inima mea. Un chip atat de cunoscut,dar plin de necunoastere. Si sufletul mi-l cheama langa inima,dar el nu vine. Cum poa' sa imi curga prin vene cand nu-l cunosc?Cum poa'sa existe in mintea mea cand ochii niciodata nu l-au privit cu atentie? Nu stiu sa raspund si las ca totul sa isi urmeze cursul desfasurarii.Nu intervin pentru a nu strica si mai mult haosul in care sunt cuprinsa.E ca o furtuna pe mare, e ca o ninsoare dura ce cade fara incetare. Sunt in mijlocul tuturor acestor fenomene fara a avea vreo putere pentru a scapa. Ma las purtata de vant si privesc cerul. E luna, sunt stelele,dar ploua! Ploua asa cum nu a mai plouat vreodata! Ploua ca in povesti,dar pe strazi nu zaresc nicio printesa urmarita de printul sau. Sunt doar eu sub clar de luna cand afar' ploua dansand. Dansez, danseaza inima,danseaza toata fiinta mea. Iar el, cel din mintea mea, priveste! Sta rezemat de un felinar si priveste lasandu-se cuprins de picaturile uriase ale ploii.Nu schiteaza niciun gest,dar i-l desenez in minte. Ma apropii si-l privesc in ochii aceia superbi.Ma priveste si imi atinge fata cu o mana calda,intrebandu-ma parca:"-De ce?De ce eu?", il privesc si ii zambesc. Inchid ochii si ii ating mana cu palma mea :"Tu!". Il las in ploaie, sub felinar si imi continui dansul. Ma dor obrajii de la zambetul incotrolabil,dar nu am sa ma opresc. O muzica fascinanta imi suna in cap, e muzica ploii, e muzica sufletului meu, e muzica mea! 
     Lasa-ma sa te iubesc! Nu ma iubi,dar lasa-ma s-o fac! 

joi, 11 septembrie 2014

Învață inimă să iubești!

      Ai invatat,nu de mult,sa iubesti. Acum ai uitat. Ai incercat de atat de multe ori sa reinveti, dar nu ai reusit niciodata. Stii ce e ciudat? Extraordinar de bizar,as putea spune. Faptul ca ajungi intr-un moment al vietii si esti,pur si simplu,indiferent. E total opus tuturor starilor prin care ai trecut de-a lungul vietii. Ai iubit,ai avut emotii...ai simtit!!! Acum nu mai simti! Esti imun la tot ce te inconjoara si usor-usor sufletul tau ingheata. Inchizi ochii si incerci sa plangi. Nu mai ai lacrimi. Esti fara puteri in fata vietii si in cap ai doar un gand: s-ajungi!!! Unde? Dincolo de limite,sa treci intr-un alt cadru, sa pasesti acolo unde nu sunt urme. Si stii care e cel mai frumos sentiment? Cel de bine! Ti-e bine asa! Ti-e bine pana la un moment dat cand iti doresti sa iubesti si inima ta nu mai stie cum sa o faca. Iti curge prin vene ceva,dar nu stii ce anume. Sunt emotii,dar nu acele emotii ale unei iubiri, ci acele emotii ale unui nou proces de invatare. Cine invata?Ea! Ea,inima ta. Te-a dat complet peste cap,ai incercat sa fugi din fata mrejelor mult prea puternice ale senzatiei si ai ajuns in punctul culminant. O vara, pierderea unei lupte, puterea de a lupta mai departe in razboiul acesta greu. E razboiul tau,un razboi ce trebuie castigat. In multitudinea de idei contradictorii a aparut un chip.Un chip ce ti-a facut inima sa bata,dupa atat de mult timp in care inima ta a batut doar pentru a te tine pe picioare,pentru a-i oferi organismului tau puterea de a trece prin viata. Un chip dur la prima vedere,dar totusi,un chip calm.Un suflet rece,dar totusi un suflet cald. Nu-ti poti scoate din cap imaginea acelui om care nu ti-a zambit,nu ti-a adresat niciun cuvant,ti-a oferit doar un prosop pentru a te sterge de emotii si pentru a privi inainte,indiferent de rezultat. El a fost acolo pentru tine, involuntar,a participat la devenirea ta, a fost partas la invierea inimii tale mult prea obosite pentru a mai continua sa iubeasca. Bate iarasi, bate cu o intensitate spectaculoasa,bate pentru el,dar te minti ca nu o face. Ai senzatia ca nu iubesti,dar inima ta bate. Iti doresti sa iubesti,sa-l cunosti si sa-i managai ochii cu privirea ta. Sa-i zambesti,sa-l tii de mana si sa-i multumesti ca ti-a fost alaturi fara sa fie constient de binele pe care ti-l face. Acum te lupti cu tine insati, iti rogi inima sa invete sa iubeasca. Învață inimă să iubești! Canti,dansezi,zambesti...zambesti cu tot sufletul,zambesti cu fiecare vena ce-ti cutreiera corpul. Inveti usor-usor sa-ti pese de sufletul sau, inveti sa-l iubesti, iti dezgheti inima si o lasi sa fie cuprinsa de valvataia inimii sale. Inveti sa-ti doresti sa iubesti si sa fii iubit. Inima ta invata, dar oare a lui va stii sa te iubeasca? Iti indrepti mersul cu pasi uriasi spre el... Ti-l doresti aproape... iti doresti inima sa. Învață să iubești,el va invața sa te iubeasca.Și dacă nu o va face,macar ai invațat.Ai invatat sa ai emotii, sa te simti iarasi om.Ai invatat sa traiesti. 


P.S.: Cu inima ta pot caștiga toate luptele războiului meu.Cu chipul tau pot cuceri toate sufletele tari. Cu tine de mână pot zbura dincolo de apus!Îmi curgi prin vene!

miercuri, 3 septembrie 2014

Mine.

      De ce ma tem?De mine.Da,eu sunt motivul temerii mele cele mai mari. Nu sunt nebuna, sunt singura. E un sentiment ce te macina crunt ajungand in acel moment cand te intrebi "de ce?". Nu primesti raspuns,dar te intrebi continuu. Ai atatia oameni in jurul tau si totusi, singuratatea ta persista. E ceva ce nu se leaga in mintea ta, in sufletul tau. Iti doresti o inima?Deja ai una. Dar nu o astfel de inima,ci o altfel de inima...
Razi, te bucuri cu ei,dar sufletul ti-e gol. Se lasa prostit de tot ce-l inconjoara,dar nu se simte complet.E doar incomplet. Asa ti-e si mintea, ti-e incompleta si parca nu reusesti sa o completezi. Poate nici nu-ti doresti sa o faci. 
Fiecare strada pe care o pasesti e plina,doar tu esti gol. Ai atatea scenarii in cap, esti cel mai bun regizor al celui mai trist film pe care mintea ta il poate crea. Esti prizonierul propriului suflet si celula ti-e propriul corp. Nu poti iesi, nu mai ai cheie.Astepti acel suflet care sa reuseasca sa te descatuseze, sa te elibereze, sa-ti ridice cortina de pe chipul acoperit cu prea multe masti. Si da, ai atat de multe masti,ai atat de multe fiindca tu nu mai ai chip.Lacrimile ti l-au sters si nu ti-au lasat decat cicatrici mult prea urate pentru a putea fi aratate. Nu esti suparat,esti doar singur.Nu suferi, doar nu mai simti nimic. Vrei o inima, o inima care sa bata in acelasi timp cu a ta, o inima care sa o completeze pe cea pe care ai injumatatit-o de atat de multe ori. Vrei,dar nu cauti.E o contradictie de stari, de ganduri,de sentimente.Azi vrei,maine nu mai vrei.Azi speri, maine ti-ai pierdut speranta. Azi visezi,maine nu mai adormi... 
De ce?Te temi. Sau nu o faci,pur si simplu nu mai simti nimic. E doar o etapa?Nu,e o viata. E un film in care tu esti personajul,regizorul,tu esti intregul film. Inchizi ochii,crezand ca e doar un vis,deschizi ochii, e doar realitatea. Tu,omule,te-ai pierdut de prea multe ori si nu mai reusesti sa gasesti drumul cel bun.Nu mai reusesti sa-ti gasesti cealalta jumatate a inimii. E faramitata.Dar ti-e bine. E doar amintire, filmul continua...

luni, 1 septembrie 2014

Doua inimi, o fiinta!

    E groaznic sa te iubesc asa cum o fac. E un sentiment placut,dar totodata un sentiment ce ma ingrozeste ori de cate ori il simt. Nu vreau sa o simt, nu esti decat o iluzie. Nu ma pot indragosti de o fotografie,doua,trei. Nu vreau sa ma indragostesc... Si nu-mi vorbesti, dar atunci cand iti privesc fotografiile parca o faci. Esti construit din prea multe figuri de stil, esti cladit mult prea puternic si astfel imi zgudui universul. Ai zambit,iar inima mi-a stat. Nu a batut pentru numeroase secunde,iar cand am inchis ochii a inceput sa-si continue drumul.Un drum ce aluneca usor spre o dragoste prea mare. Nu iubesc,dar pe tine te iubesc. Nu mi-e dor,dar de tine imi este. E o poveste ce poate nu va avea niciodata un inceput, e o poveste pentru care vreau un sfarsit. Vreau un final frumos, un final in care tu esti cel care ma tine de mana atunci cand ochii imi vor fi prea obositi pentru a mai putea fi deschisi. Esti un calator in sufletul meu.Patrunzi printre cele mai ascunse colturi ale inimii si lasi urme adanci. Nu o mai face! Nu mai lasa urme pe care nu vei putea nicicand sa le acoperi. Nu-ti mai croi drum printre cararile saracacioase ale unei inimi mult prea obosite. Nu cred ca va mai fi vreodata tanara. A iubit cu atat de multa ardoare incat a ramas fara vlaga. Fara putere de a o mai lua de la capat,fara dorinta de a-si mai dori o alta inima langa a sa.Dar tu, tu reusesti imposibilul. Tu reusesti sa o faci sa bata...
Cum ar fi rasaritul pe nisipul rece,la malul marii,privit cu tine? Cum ar fi apusul?! 
Sunt atat de multe intrebari ce ma macina si parca nu vreau sa le gasesc raspunsul. Sunt atatea vise ce ma chinuie in miez de noapte si toate se leaga de inima ta. 
Privesc cerul peste care,pare-se,o mana divina a aruncat atat de multe stele. E o priveliste incantatoare,iar tu nu esti aici,nu esti partas la fericirea mea. Doare,dar va trece. Stiu ca esti doar o fantasma plasmuita de imaginatia mea.Si totusi ceva se intampla...in mintea mea, in sufletul meu, in toata fiinta mea. E ceva ce ma face sa traiesc,sa simt fiecare emotie la o intensitate incredibila. Din omul lipsit de sentimente m-ai facut sa devin ceea ce sunt acum.Un om ce iubeste cu o pasiune formidabila, un om ce se bucura de fiecare pas pe care-l face. Un om cu o inima ce bate...
Urmele pasilor mei aproape ca dispar,dispar ca cele pe care tu le lasi in fiecare vis al meu. As vrea sa pot sa le pastrez in minte,dar parca se evapora. Dispar asa cum faci si tu ori de cate ori deschid ochii. As vrea sa pot sta cu ochii inchisi la infinit.As vrea,fiindca doar asa esti aproape de mine, chip frumos. 
E un dor nebun de a visa. Sa visez colorat in dementa,sa fiu nebuna... Da,fiindca nebunii sunt fericiti. 
Nu au dureri,nu sunt constienti de nimic,au propria lume si si-o modeleaza dupa bunul plac. Isi au inimiile aproape,formand astfel cu doua inimi,doar una.O inima care sa bata pentru doua guri, o inima care sa hraneasca doua fiinte. Sublim...