marți, 18 martie 2014

Iritatie...

      E atat de ciudat sentimentul ce ma incearca ori de cate ori vad doi batrani tinandu-se de mana pe strada. E atat de ciudat cum noi ne plangem de relatiile esuate prin care trecem si ei se plimba cu zambetul pe buze,acel zambet tanar ce nu s-a schimbat niciodata. E splendid sa vezi ca exista dragoste adevarata si ca exista,de asemenea,persoane care inca cunosc acest sentiment ce noua ni se pare iluzoriu. Astazi am fost dezamagita de prostia de care suntem inconjurati, fapt ce m-a facut sa apreciez si mai mult aceste "cupluri" vesnic tinere. Ma simt ca si cum eu as fi cea care are parte de aceasta dragoste intotdeauna cand zaresc pe strazile prea gri si prea incarcate ale orasului. Le citesc fericirea in ochi si parca imi dau un chef nebun de viata atunci cand am ocazia sa le observ gesturile timide,dar pline de dragoste. Sunt o norocoasa ca pot vedea aceste lucruri,sunt o norocoasa ca inca recunosc ceea ce ei n-au incetat niciodata sa simta. Nu le pasa de restul,sunt doar ei doi si a lor dragoste nemuritoare. O dragoste ce s-a pastrat inca din tinerete,o dragoste ce le ofera o liniste sufleteasca exceptionala. Bineinteles ca exista si acele creaturi care reusesc cu o nemaiintalnita nesimtire sa ma calce pe nervi atunci cand aduc comentarii absurde la adresa acestor acte de iubire. Constat,cu durere,ca oamenii sunt prosti. Suntem atat de prosti cateodata,incat nu ne dam seama de ceea ce vom fi si noi candva. Aruncam vorbe grele asupra dragostei lor,fara sa ne gandim ca trecerea ireversibila a timpului ne va transforma in acelasi lucru,doar ca noi nu ne vom bucura de o dragoste nemuritoare. Noi vom avea probabil alaturi o fiinta mizerabila care ne va face viata un chin sau noi,la randul nostru, vom fi o fiinta mizerabila si vom fi o povara pentru cel care ne este alaturi,asta in cazul in care ne va fi cineva alaturi. As vrea sa urlu atunci cand vad un cuplu batran,dar totodata tanar,as vrea sa strig cu toate puterile :"Asta e fericire!",dar nu o fac si regret ca nu am curajul nebunesc de a o face. Poate as deschide multi ochi,dar ma amagesc cu gandul ca poate nu sunt singura care observa aceste detalii. 
Eu imi traiesc viata mai departe,gandindu-ma la toate lucrurile posibile si imposibile,dar negandindu-ma ca as vrea o viata ca a lor. As vrea sa am momente cand sa pot sa ma vad in viitor intr-o astfel de situatie,imbatranita de timpul pierdut,dar fericita ca alaturi imi este o persoana care m-a iubit toata viata. Sunt revoltata de specimenele care au un talent formidabil de a-mi strica visul si ma complac acestui fapt,fiindca,in fond,cine sunt eu sa fiu altfel?! Las totul sa decurga fara sa ma amestec in demersul sau si ma consolez cu gandul ca poate oamenii nu sunt atat de rai precum par. 
Tind sa cred ca e doar o iluzie si ca niciodata nu vom fi altfel...si sunt atat de dezamagita...

luni, 10 martie 2014

Geanta imensa de ganduri.

    Ajungi intr-un punct al vietii cand pur si simplu te opresti din desfasurarea oricarei activitati si incepi sa te gandesti la tot ce nu ai avut timp sa faci sau la ce ai facut si nu ar fi trebuit sa faci.  Analizezi toate momentele care s-au petrecut si cu durere in suflet spui : "Sunt dezamagit de mine!". Porti un monolog exprimandu-ti toate regretele. Iti arunci vorbe dure, fapt ce te face sa te gandesti la o posibilitate de a schimba ceva in viata ta. Nu stii de unde sa incepi, nu stii ce sa faci...
Chestia cea mai urata este ca timpul nu poate fi dat inapoi. Suntem doar niste papusi manuite de papusarul din spatele nostru. Nimic nu poate schimba ce a fost,dar tu poti fi cel care poate schimba ce va fi. Mintea iti zboara in sute de locuri si gandurile ti se amesteca intr-un ghem ce impiedica o gandire rationala. "De ce am facut asta?De ce nu am facut-o pe cealalta?Pot schimba ceva?Pot sa merg mai departe?",ai atatea intrebari la care nu-ti poate raspunde nimeni,TU esti singurul care poate oferi un raspuns propriilor tale intrebari. Ai vicii, dar cine nu are? Ai facut greseli,dar cine nu a facut? Nu esti singurul care are regrete,nu esti singurul care a fost dezamagit. Soluatia pentru evitarea unei dezamagiri sau a dezamagirilor este nepasarea. Dar,intotdeauna existenta acestui "dar" ne va crea dileme in ceea ce priveste alegerile pe care le facem sau le vom face in viata. Continuand ideea de nepasare, pot afirma, si sunt convinsa ca multi,chiar si tu,straine, vor fi de acord cu ceea ce urmeaza sa spun: oamenii sunt "construiti" in asa fel incat nu pot fi nepasatori. Spiritul uman nu poate nutri indiferenta pentru mult timp, asta e o chestie ce ma intriga destul de mult. 
Suntem indiferenti fata de persoanele care ne iubesc intr-adevar, manifestand fata de ele un comportament ce cauzeaza durere. Cand realizam aceasta greseala,uneori,poate fi prea tarziu. Trebuie sa invatam sa apreciem ceea ce ni se ofera,aici ma refer la lucrurile bune din viata noastra si sa ne detasam de ceea ce nu ne ofera nimic bun.
Oamenii aleg intotdeauna sa faca lucruri rele,de care nu sunt constienti la momentul respectiv..
Gandesc prea mult.Gandim prea mult,fapt ce dauneaza. Gandim cand mancam,cand iubim,cand uram,gandim chiar si atunci cand dormim...
E un lucru trist faptul ca nu reusim niciodata sa ne bucuram cu adevarat de ceea ce avem,tocmai fiindca ne gandim la ceea ce am putea avea. 
Esti dezamagit,atat de dezamagit. Nu de persoanele care te inconjoara,ci de tine. Esti atat de dezamagit...
Stii ce? La dracu cu tot ceea ce s-a intamplat. La dracu cu trecutul,bun-venit prezent.
Cumpara-ti haine noi, o pereche de ochelari de soare si o geanta imensa in care sa-ti asezi prioritatile cu grija. 
Pleaca si uita restul,ia-ti un stilou bun si foi si incepe sa scrii primul capitol al vietii tale.
Nu te opri dupa primul rand,nu te opri dupa prima pagina. Daca nu mai ai idei,asteapta. Nu pune punct,nu acum,
Pleaca si urmeaza-ti visul.Esti propriul tau stapan,restul sunt doar voci care se aud din spatele cortinei. Atunci cand va cadea,vor disparea. Lasa spectacolul sa inceapa: zambeste, danseaza pe muzica ta,joaca-ti propria piesa de teatru. 

P.S.: Orice ai face,zambeste,chipul tau e superb cu zambetul acela...