vineri, 29 august 2014

Pansament pentru suflet!

     Azi vreau sa visez. Nu am mai visat de atat de mult timp. Nu cred ca mai stiu sa visez. Inchid ochii si imaginile incep sa se deruleze. E un film al vietii, pare sa fie si o parte din ceea ce mi-as dori pentru viitor. Il vad pe el. Da! E el! E atat de chipes, aproape ca raman fara respiratie din cauza emotiilor. Il privesc si zambesc. Nu indraznesc sa ma apropii,picioarele parca-mi sunt tintuite. Inima bate cu o forta extraordinara, parca vrea sa-mi sparga pieptul si sa zboare pana la el, pana la inima lui. Sa se contopeasca si sa devina una. Ochii mari se intalnesc cu ai lui si atunci lumea mea parca se schimba. E o ploaie de culori, o ploaie de stari ce-mi inunda sufletul...imi inunda intregul corp. Imi simt fata cuprinsa de micile picaturi si intind bratele spre un cer imaginar. Zambesc si pur si simplu zac in ploaia de emotii. Il simt cum se apropie,ii simt respiratia, ii simt bataile inimii. Ii simt mana cuprinzand-o pe a mea si astfel inima mea sta. Nu mai respir, nu mai traiesc, e o senzatie ce ma lasa fara vlaga. Deodata bataile inimii isi reiau cursul si eu deschid ochii. E atat de aproape! Ii simt obrazul fin langa al meu, ii simt pieptul lipit de al meu. Mainile sale imi cuprind mijlocul si atunci lumea mea se sparge in milioane de scantei. E o flacara imensa ce cuprinde intreaga mea fiinta. Da,el e! El e sufletul meu pereche. Si stiu ca nu e decat un vis,da' la ce bun sa ma trezesc acum cand el e atat de aproape?! De ce sa deschid ochii si sa il pierd?!Macar in vis sa-l am...
Ma saruta usor pe frunte, imi mangaie cu nasul sau obrajii infierbantati, mi-atinge buzele tremurande si ma saruta asa cum nu credeam ca voi fi sarutata vreodata. Tot timpul ma imbratiseaza si isi trece degetele prin parul meu mult prea incurcat. Il ating cu emotii temandu-ma ca nu cumva sa-l ranesc. 
Il privesc continuu cu ochii mult prea mari de uimire. Nu ma pot satura de chipul sau atat de frumos conturat. Nici unul dintre noi nu e perfect,dar poate suntem perfecti unul pentru celalalt. 
Il sarut cu lacrimi in ochi. Plang de fericire si totodata de teama de a nu-l pierde,de a nu se termina acest vis atat de frumos...
O lumina puternica ma orbeste si intreaga imagine imi dispare. Ma trezesc si raman cu amintirea saruturilor lui. O noua zi,o alta dimineata, atat de mult ceasuri fara sa te strang in brate. Atatea secunde fara chipul tau frumos, atatea clipe fara a-ti spune "te iubesc".
Mai lasa-ma sa te visez. Macar o data. Si-atunci sa reusesc sa-mi iau doza de tine.Caci da, tu esti inima mea!

marți, 26 august 2014

Medicament...

          "O privesc si parca nu-mi pot dezlipi ochii de pe chipul sau. E un sentiment ciudat ce ma incearca. Simt ceva in suflet,dar nu e iubire. Nu e iubirea pe care ea crede ca o am. Cand mi-e alaturi ma simt in siguranta,cu toate ca eu ar trebui sa fiu cel care s-o faca sa se simta asa. Cand mi-e alaturi somnul parca mi-e mai linistit. O imbratisez si inchid ochii pentru a visa. Nu reusesc sa o visez pe ea. Ne trezim in acelasi pat si nu pot sa inteleg ce caut acolo?! Nu o iubesc si nu vreau sa-i dau sperante, dar o fac fara sa vreau. Gesturile mele lasa loc de interpretare si ea isi alege sentimentele. E o dorinta nebuneasca de a-i arunca in fata ca nu o iubesc,dar parca nu am puterea sa o fac. Nu e langa mine zi de zi, pot fi si luni fara sa ne vorbim si totusi,ea suna. Suna iar eu nu pot sa anulez apelul. N-o iubesc,dar ii raspund. Poate nici ea nu ma iubeste, daca m-ar iubi poate am fi impreuna,dar nu suntem...
Ne jucam cu vorbele si ne ranim fara sa ne dam seama. Ne privim si ne-arucam clipe dragastoase in suflet,dar nu ne iubim. Cel putin eu nu o fac.Nu o iubesc! Totusi e un sentiment ciudat,nu-l pot explica, dar il pot simti. As vrea sa-i gasesc o definitie pentru a gasi un remediu. Nu-mi spune niciodata "te iubesc", dar o arata prin fapte. Nu e genul acela sa ma sufoce,dar e o liniste cand sunt cu ea. Are momente cand ma sacaie si o las sa o faca. Are momente cand se supara ca un copil ce nu-si primeste jucariile.Nu-i trece usor! Are acel ceva al sau,dar totusi,n-o pot iubi. Am iubit-o prea mult timp si nu am primit dragoste.Am visat-o de atat de multe ori, mi-am imaginat ca ma tine de mana de atatea ori.Acum e prea tarziu.Cand o face,nu mai simt caldura palmei sale cutreierandu-mi trupul si ajungand la inima. E doar in mintea mea,sufletul mi-e rece. Nu am emotii cand o vad, nu am emotii cand o imbratisez,e doar un mecanism. Nu-mi doresc sa o iubesc! Nu as putea sa traiesc alaturi de ea,de fapt nu vreau sa traiesc alaturi de ea. Are impresia ca totul i se cuvine, dar fara sa priveasca si din perspectiva mea. As vrea sa o lovesc,sa-i spun sa ma lase dracului in pace si sa nu mai sune... Nu vreau sa mai sune!  Si trece atat de mult timp fara sa vorbim,fara sa ne vedem si cand suna... e ciudat. E atat de ciudat sa nu stii nimic despre un om si apoi sa te sune si sa-ti faca unele reprosuri. Nu dau explicatii unui "necunoscut"! Pana la urma, in ciuda amintirilor pe care le avem, ramane o necunoscuta. Nu stiu ce-i place, nu stiu cum as putea s-o fac fericita, nu stiu absolut nimic despre ea. Nu-i cunosc decat chipul imprimat in minte si in suflet.Da, e frumoasa! E genul acela de frumusete pe care nu toata lumea il vrea, dar pentru sufletul meu, uneori e medicament.Rad, nu plang,nu mai pot plange, sunt calm, ma enervez,imi trece, o imbratisez, o sarut,tot timpul fara emotii... Si va suna! Cand?! Nu stiu! Dar va suna!" 

P.S.: "No woman, no cry!"

vineri, 22 august 2014

Spectaculosul "acum"...

     Exista nenumarate momente in care te gandesti la persoanele dragi. Momente in care te gandesti ca esti uitat si ca parca nu mai contezi. Si chiar atunci, omul,poate cel mai drag tie, reuseste sa te faca sa tremuri de emotii,emotii cum nu ai mai simtit vreodata, sa zambesti continuu si sa-ti faca inima sa-ti bata cu o putere incontrolabila. E un sentiment bizar de frumos. In cap nu-ti ruleaza decat acel film cu imaginea sa, o imagina facuta fugitiv,dar pastrata cu sfintenie in suflet.In suflet,fiindca acolo e locul unui om cu un zambet ca al lui. Ciudata senzatie presarata cu furtuni si soare, se-impletesc cu o forta incredibila si formeaza impreuna un haos total al ratiunii,al inimii. Sa alegi?! Nu ai cum sa alegi. Ai doar o posibilitate: aceea de a-l iubi neconditionat si de a nu astepta nimic in schimb. Si e o nebunie totala. E un freamat al inimii si e un calm al mintii. E dementa... 
Sa visezi,sa zambesti,sa tremuri atunci cand privesti o fotografie...Asta e nebunie! Si e o nebunie spectaculoasa! Poate e doar spectaculosul "acum",poate nu va fi si atunci. E o intersectie fara semne, e o zona plina de mister, e o cale mult prea intunecata,dar care e luminata cateodata de zambetul tau. Cresc flori acolo unde pasesti, norii sunt imprastiati acolo unde intinzi mana spre cer. 
Strazile pustii devin pline o data cu prezenta ta, felinarele murdare se dezvelesc de uratenie si isi imbraca vestminte colorate,bancile sunt pline de flori, iar picioarele mele sunt neobosite. Neobositi-mi imi sunt si ochii,neobosita mi-e si inima. Scormonesti pana in adancul sufletului si scoti din suflet baloane colorate. E un nisip prea fin, prea mult.E un ocean de-amintiri si vise conturate pe-o linie sublima a infinitului. Si m-ai uitat printre furtuni... Dar ti-amintesti printre franturi si imi oferi elan spre ganduri mult prea mari. Daca te-am iubit?Din prima zi! Daca te iubesc? O fac sublim! Daca te voi iubi? Sa nu te indoiesti in veci,caci tu, da, tu, frumos chip, mi-ai oferit un zambet fara a-ti da seama cate sentimente si cate vise poti starni intr-un om nebun!

P.S.: "Tu trebuie sa stii ca de abia astept sa te vad !!!!"

miercuri, 20 august 2014

Întrebări...

        Nu e vorba doar de o poveste. Amintirile se cladesc pe mai multe povesti. Nu se vorbeste doar despre un om,ci despre mii de oameni. Nu suntem singuri in aceasta lume,ne inconjoara atat de multe alte lumi. Nu e povestea mea,e si povestea lor. E doar un pas spre infinitul viitor. E lunga asteptare spre ceea ce visam si spre ceea ce ne dorim sa realizam. Suntem figuri de stil ale unui tablou concretizat in cuvinte. Ce-mi doresc? Nu stiu! Ce mi-am dorit?! Nu imi amintesc. Sunt fara cuvinte in fata unei lungi pagini albe ce asteapta sa scriu cu un stilou colorat o noua poveste. Asteapta sa conturez un om,sa fiu cea care cladeste un nou tinut. Visez cu ochii deschisi, sunt doar o nebuna intr-o lume plina de nebuni. Dar...ce poate fi mai frumos decat un nebun fericit? Nimeni nu indrazneste sa-i distruga lumea, nimeni nu reuseste sa patrunda fara voia sa in privelistea ce-l acapareaza. E fara inteles,dar unde ar mai fi farmecul daca ni s-ar oferi totul completat. Unde ar mai fi bucuria noastra de a trai daca nu suntem noi cei care completam ceea ce altii lasa pentru a fi completat? Iubesc in mii de culori, visez colorat in dementa. Merg mai bine tinandu-te de mana, imi alegi un drum lipsit de obstacole. Sa fie un print calare pe un cal alb sau sa fie doar un simplu om ce asteapta sa-mi intinda o mana pentru a imi arata ceea ce nu vad? Atat de multe intrebari si o lipsa totala de raspunsuri. Suntem doar niste marionete in mainile unui papusar amator ce se joaca cu corpurile noastre lipsite de viata. Uitam sa traim si cand ne amintim riscam sa fie prea tarziu. Iubesc sa ofer zambete, ador sa primesc zambete. E un extaz ce nu poate fi ajuns de nici o alta fericire provizorie...
Traim cu propriile griji, ne bucuram de fericile altora, uram tristetile celorlalti. Dar fericirea noastra unde e? Caut raspunsuri,dar obosesc. As vrea sa am rabdarea sa le astept, sunt convinsa ca imi vor fi oferite candva. E o intindere prea mare ce nu ma lasa sa pasesc spre a o cuceri. E un tinut necunoscut ce nu imi da curajul sa incep sa il cunosc. Zambesc cand ploaia imi inunda trupul, atunci pot plange fara ca cineva sa-si dea seama. Zambesc cand soarele imi arde chipul, cand ninsoarea imi uda parul si-si lasa urme pe el. E o senzatie ciudata,dar e senzatia mea. Sunt egoista. Sunt doar momentele mele si nu vreau sa le impart cu nimeni...poate doar cu el. Dar cine e el ? Cand va aparea el?Cum va fi el? Acum trebuie sa am rabdare...

marți, 19 august 2014

El e omu'!

     "Esti talentat,destept,chipes si ai un zambet incredibil! Te iubesc,pur si simplu! "


 Nu mi se intampla des sa raman fara cuvinte,dar acest om a reusit sa ma lase fara cuvinte. Mi-amintesc de acele momente cand fredonam cu zambetul pe buze "Gasca mea",cand priveam televizorul fascinanta de zambetul si de bucuria ce o emana el, Mihai Sturzu. Sau petrecerile la care in boxe rasuna "Asa-s prietenii". Un om frumos, un om talentat, o persoana bizar de "iubibila". Am un gol in stomac ori de cate ori vorbesc despre el. E persoana care mi-a "furat" cuvintele si m-a lasat doar cu sentimentele. Zambesc... zambesc fiindca-s "razna". Astept acel "soare" pe care el il va face sa straluceasca si mai tare. Ciudat, dar cred cu tarie ca el poate face asta...
Prestanta, respect, iubire si fericire. El e omul!

marți, 12 august 2014

Urăsc să te iubesc aşa...

    E o nebunie. E o nebunie imensa in capul si in sufletul meu. Nu te cunosc, nu ma cunosti,dar ma gandesc la tine. Inchid ochii si imaginea ta imi apare in cap. Oriunde as merge te vad. Esti ca o obsesie,dar nu vreau sa fie o obsesie. Te port in suflet fara ca tu sa stii ca ma gandesc la tine secunda de secunda. Te tin de mana in fiecare moment, te privesc continuu. Urasc sa fiu doar o umbra. Urasc ca tu esti doar o iluzie. Ma las cuprinsa de fiorul dulce al vantului si zbor catre tine. Da, am aripi... aripi de iubire. Umarul meu e facut pentru ca tu sa ai unde sa plangi, mana mea e facuta pentru a te trece peste obstacole, bratele-mi sunt croite pentru a te proteja. Nu indraznesc sa ma apropii,nu indraznesc sa iti vorbesc.Esti atat de departe,dar atat de aproape. E o contradictie intre ratiune si inima. E o contradictie intre tot ce insemn eu si tot ce insemni tu. Pasesc peste valurile inalte alte oceanului, pasesc peste nisipul fierbinte al plajei. Trec munti cu gandul, nu simt frig si nici caldura. Nu e decat o bataie puternica a inimii. Metafore, epitete, comparatii si mai ales repetitii... repetitii ale chipului tau bizar de ingenios conturat. Voi astepta. Voi astepta caci mi-ai dat forta, mi-ai dat curaj. Si nu conteaza daca ma vei iubi sau nu, conteaza ca te voi iubi oricum. Si urasc sa te iubesc asa, dar sunt facuta pentru a iubi asa. Nu astept povesti de dragoste si feti frumosi pe cai albi, n-astept decat un zambet ciocolatiu. O interesanta combinatie... Intreaga natura se dezlantuie in corpul meu. E o furtuna uriasa ce imi zguduie universul. Vazut o clipa, iubit o viata. Ciudat mod de a incepe o iubire. Inceput de toamna,sfarsit de vara. Uitata de soare,m-arunc in valuri. Ma las purtata pana intr-acolo unde te voi gasi. Stiu ca la sfarsitul acestui drum te voi vedea zambind...

duminică, 10 august 2014

Să-ţi spună...

     Sa-ti spuna ei cat iti iubesc zambetul. 
Sa-ti spuna ei cat visez atunci cand inchid ochii. 
Mi-au spus ca sunt nebuna. Le-am spus ca sunt nebuna. Nebuna dupa un zambet formidabil, dupa un chip bizar de frumos. Toate visele mi-au fost construite dintr-un milion de imperfectiuni,dar au creat perfectiunea. A fost de-ajuns o secunda sa ma indragostesc,a fost de-ajuns sa nu-ti mai uit chipul. O combinatie interesanta de ciocolatiu. O priveliste ce te lasa fara suflu intr-o zi de vara. Sentimente conturate de figuri de stil, conturate de-un creion cu un varf mult prea perfect. Visez...visez cu ochii deschisi,dar e al naibii de frumos. Calatoresc intr-un tren mult prea vechi.Un tren ce a purtat atatea vise. Ale mele,ale tale,ale lor. Un ocean de zambete, o mare de lacrimi. Pierduta printre valuri mult prea inalte inchid ochii si zambesc. Pot sa cad intr-un somn adanc atat timp cat in minte chipul tau e prezent. Si poate va ramane doar un vis, poate esti doar o iluzie ce imi creeaza stari de nebunie. 
Ma tii de mana si ma privesti. Ma imbratisezi si imi zambesti. Iti treci degetele prin parul mult prea incurcat, un par ce asteapta cu atat de multa nerabdare sa simta mangaierea ta. Inchid iarasi ochii, pentru a nu stiu cata oara... sunt intr-un leagan ce se lasa purtat de alinul capricios al vantului. Sunt atatea senzatii intr-un leagan trist. E trist si e doar un vis. Un vis al unui om nebun...
Sa-ti spuna acel copac batran si orb cate fotografii imaginate i-am povestit. Sa-ti spuna acel leagan trist cate ore am petrecut zburand printre visele mele. Sa-ti spuna marea intreaga cate clipe am pierdut visand la malul sau. Si de ocean? Doar valurile stiu. Intotdeauna m-au primit purtandu-ma cu bratele-i lungi spre infinita lume-adanca. Si nu stiu daca e iubire, dar nebunie sigur e. Si nu e tratament care sa-mi asigure linistea de care am nevoie,poate doar nebunia ta. M-as pierde fara sa-mi doresc a ma intoarce,caci e o nebunie dulce-acra. O nebunie care iti va spune ca am avut un vis pierdut in noapte, un vis cu zambete si lacrimi. Si daca am plans?  Poate in vis. Un vis ce doare tot mai tare.  Si-am sa iubesc o vesnicie. E aer,e viata,e fericire. Imposibil de invins, traiesc cu nebunia mea. Poate-am sa-ti spun candva ca tu esti nebunia mea...