Scrisoarea unui soldat trist...

        "Orele trec greu,secundele imi par infinite. O singura speranta mi-a mai ramas:EA. Am zarit intr-una din zilele in care ne asiguram ca totul e in regula in  orasul mortii niste ochi superbi. Niste ochi pe care nu i-am putut uita nicicand. Am trecut pe langa ea privindu-i ochii cu nesat, neputand sa ma satur de frumusetea lor. Am trecut trist, gandindu-ma ca poate nu ii voi mai putea vedea niciodata.Sufletul imi era trist, toata fiinta mea cauta cu disperare o solutie pentru a mai putea vedea macar o data acei ochi tristi dar totodata de o frumusete nemaintalnita. Acum parca totul trecea si mai greu.Noptile imi erau chinuite de fiinta ei.Imi aminteam figura trista, ochii melancolici si sufletul adanc prins in pamanturile acestei tari fara de speranta...
     Au trecut saptamani,luni...A trecut atat de mult timp si...am zarit iar acei ochi care mi-au cutremurat fiinta inca de la prima privire.Eram naucit,eram plin de fericire,eram asa cum nu mai fusesem vreodata. N-am mai rezistat,am coborat din masina noastra si m-am indreptat spre ea nepasandu-ma daca un glont m-ar fii lovit in acel moment.Tot ce conta acum era EA.
Alergam,imi simteam inima batandu-mi cu putere,simteam ca nu mai pot sa respir.Fiecare pas mi se parea din ce in ce mai greu de facut,dar...am ajuns la EA...I-am luat capul in palme fara sa-i spun vreun cuvant si am privit minute in sir.Mi-auzeam numele strigat de colegi,dar nu-mi pasa,eram atat de aproape de ea.O puteam privi in ochii aceia care mi-au furat inima, ii puteam spune ca m-am indragostit fara ca macar sa stiu cine e,fara ca macar sa ii stiu numele sau sa stiu daca era casatorita. Ii tineam capul in palme si o priveam.Ma privea si ea speriata,nestiind cum sa reactioneze, nestiind ce sa-mi spuna.Mi-am apropiat capul de-al ei si i-am soptit: "I love you".
Cu ochii mari m-a privit si mi-a zis :"No".Si-a smuls capul din palmele mele si a fugit.A privit in urma o singura data cu ochii aceia verzi imensi si a continuat sa alerge.Nu mai aveam putere sa alerg dupa ea,as fii vrut sa stiu ce a insemnat acel "No" spus cu atata frica,mi-as fii dorit atat de mult...
Dintr-o data o serie de impuscaturi s-au auzit in spatele meu.M-am aruncat asupra pamantului uscat si am privit intai spre ea si apoi spre masina noastra.Colegii mei se luptau cu cativa afghani, imediat am inceput sa trag pentru a-i acoperi.Au fost 10 minute pline de panica si de adrenalina.Focul a incetat si am ajuns taras la masina.Nu era nimeni ranit.M-am urcat si am plecat spre tabara noastra. Eram pierdut printre ganduri...
A venit timpul sa ma intorc acasa...N-am putut pleca pana nu m-am intors in locul in care am privit-o cu atat de multa dragoste.Am asteptat-o minute intregi,eram pe punctul de a pleca cand am simtit o mana calda care imi prinsese bratul.Era EA. Fata-i era strabatuta de lacrimi,am inceput sa plangem ca niste copii.Am imbratisat-o si i-am spus iarasi "I love you", raspunsul ei a fost acelasi "No", am incercat sa o intreb de ce "Nu"?! Ce insemna acest "Nu".N-am mai aflat raspunsul niciodata.Un glont mi-a strapuns umarul,un altul piciorul stang iar un al treilea abdomenul.Am privit-o cu lacrimi in ochi si i-am repetat de cateva ori "I love you". Am cazut la picioarele sale.A cazut langa mine si m-a privit cu o tristeste sfasietoare.M-a tinut de mana atat de mult timp incat am simtit cum adorm cu mana sa intr-a mea...
M-am trezit la spital dupa cateva zile,eram intr-o stare din care nimeni nu stia daca voi reusi sa supravietuiesc...
Sunt doua zile de cand incerc sa termin aceasta scrisoare...Ma gandesc numai la EA,la ochii aceia verzi,la mana aceea calda.De ce "No"?!Ce insemna acest "No"?!!Cred ca-i prea tarziu pentru a mai afla.Simt cum intreg organismul imi cedeaza,simt cum ranile imi zvacnesc si cum sangele vrea sa dea navala.Plang.Plang ca un copil si nu mi-e rusine.As da orice sa o mai vad.Macar o data!..."
Dupa cateva ore de la terminarea celor scrie,soldatul a murit.A murit trist,cu un vis neimplinit...