sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Rom...sau mai bine, o doză de fericire!

                   
            Da. E oarecum ciudat sa te vad langa mine si sa te consider strain.Asa te simt acum, asa te-am simtit inca de cand te-am cunoscut.  Barman, un rom, te rog...sau nu,mai bine o doza... o doza de fericire!
Cum sa nu ma poti ajuta? Nici tu nu esti fericit? Ei,bine, bun-venit in club! 
Stii ce e ciudat?! Invaluiti de fumul atator tigari ne simtim ametiti! Tu de oboseala, eu de durere. El de suferinta pe care si-o induce singur,retraind la nesfarsit trecutul, iar eu de suferinta prezentului. Nu ma iubeste, nici eu nu o fac. Duca-se dracului! Trecutul...atatea imagini ale unui film nederulat, dar amintit. Bun! Va fi o seara pe cinste! Cine stie cate povesti stii, cate amintiri traieste mintea ta fara ca tu sa vrei. Nici macar nu sunt amintirile tale...sunt ale lor.Ale cui?!Ale mele, in curand! Dar ale lor prezente. Nu ofta,noul meu prieten! Nu ofta si nu suferi! Viata e asa cum e, nu e cazul sa o inrautatim si noi! Nu se va intoarce dupa mine...nu pentru mine! Pentru ea,da!Dar nu pentru mine.
De ce?! De ce ma mai intrebi, nu e destul de graitoare privirea mea plina de celule ce-mi strang lacrimile ca intr-un pumn. Sunt tare curioasa cand va veni momentul acela cand voi putea plange! Acum nu pot. Acum strang si le tin atat de strans in inima asta a mea batrana,incat nu stiu cat voi mai rezista...eu sau ea!
Ea,cu siguranta! Si totusi...pentru ce atata rom...nu-mi mai turna,e deja tarziu! Abia 00:00?! Atunci cand toate pasarile dorm! Nu mai tipa,suflete! Le vei trezi! Nu mai aud si abia au reusit sa inchida un ochi! Intrebari prostesti!Lipsite de noima si total de neinteles! Te cred,esti obosit! Nu,ele nu aud, dar fiinta lor o face. Intregul lor "eu" aude...nici din aripi nu mai pot da! Sunt uscate si mult prea rigide. S-a dus tineretea sufletului meu, bun-venit,batranetea ochilor mei!
Nu sunt trista!Totusi, un rom?! Toarna! Toarna si asculta! De-ar putea inima sa vorbeasca,caci mintea nu-si mai gaseste cuvintele.De-ar putea sufletul sa rosteasca,caci ochii nu mai au culoare! Sunt stersi si obositi. Ca toata fiinta mea! Al dracului de obositi! Simti manie in vorbele mele! Si eu! Sunt manioasa pe mine ca nu stiu sa-mi controlez inima!Nu,nu pe-a mea...ci pe-a lui...
Intrebari?Mii! Iubiri?Zeci! Toate cu aceeasi persoana!Si pentru aceeasi persoana! Parca-i zaresc surasul tamp de pe fata aceea mult prea frumoasa! Idiotule! Si voi fi un om bun! Asa cum am fost mereu! Un om atat de bun incat iubeste oamenii mai mult decat se iubeste pe sine insusi! E crunt! Dar un zambet al unui om trist,un om secat de puteri, un om a carui fata nici macar nu mai poate fi zarita. Prea multe uscaciuni pe degetele ce trec agale pe langa nasul mult prea frumos, dar atat de slab! Pe langa inima aceea mult prea buna,dar antica. Prietene, ti-s ochii in lacrimi! Oare suferi? Suferi,ah! Nu o face. E prea greu sa reusesti sa treci peste. Nu suferi pentru mine! Romul e de vina! Pot zambi,pot glumi. Dar nu plange...de ce o faci? Te doare durerea mea? Atat de puternica sa fie incat sa nu mai am puterea sa o simt? Cred ca romul tau e prea de tot. Inca-un rand te rog! Pentru mine, pentru tine, pentru el si pentru ei! Pentru toti descumpanitii mei! 
Noroc!


2 comentarii: