marți, 26 august 2014

Medicament...

          "O privesc si parca nu-mi pot dezlipi ochii de pe chipul sau. E un sentiment ciudat ce ma incearca. Simt ceva in suflet,dar nu e iubire. Nu e iubirea pe care ea crede ca o am. Cand mi-e alaturi ma simt in siguranta,cu toate ca eu ar trebui sa fiu cel care s-o faca sa se simta asa. Cand mi-e alaturi somnul parca mi-e mai linistit. O imbratisez si inchid ochii pentru a visa. Nu reusesc sa o visez pe ea. Ne trezim in acelasi pat si nu pot sa inteleg ce caut acolo?! Nu o iubesc si nu vreau sa-i dau sperante, dar o fac fara sa vreau. Gesturile mele lasa loc de interpretare si ea isi alege sentimentele. E o dorinta nebuneasca de a-i arunca in fata ca nu o iubesc,dar parca nu am puterea sa o fac. Nu e langa mine zi de zi, pot fi si luni fara sa ne vorbim si totusi,ea suna. Suna iar eu nu pot sa anulez apelul. N-o iubesc,dar ii raspund. Poate nici ea nu ma iubeste, daca m-ar iubi poate am fi impreuna,dar nu suntem...
Ne jucam cu vorbele si ne ranim fara sa ne dam seama. Ne privim si ne-arucam clipe dragastoase in suflet,dar nu ne iubim. Cel putin eu nu o fac.Nu o iubesc! Totusi e un sentiment ciudat,nu-l pot explica, dar il pot simti. As vrea sa-i gasesc o definitie pentru a gasi un remediu. Nu-mi spune niciodata "te iubesc", dar o arata prin fapte. Nu e genul acela sa ma sufoce,dar e o liniste cand sunt cu ea. Are momente cand ma sacaie si o las sa o faca. Are momente cand se supara ca un copil ce nu-si primeste jucariile.Nu-i trece usor! Are acel ceva al sau,dar totusi,n-o pot iubi. Am iubit-o prea mult timp si nu am primit dragoste.Am visat-o de atat de multe ori, mi-am imaginat ca ma tine de mana de atatea ori.Acum e prea tarziu.Cand o face,nu mai simt caldura palmei sale cutreierandu-mi trupul si ajungand la inima. E doar in mintea mea,sufletul mi-e rece. Nu am emotii cand o vad, nu am emotii cand o imbratisez,e doar un mecanism. Nu-mi doresc sa o iubesc! Nu as putea sa traiesc alaturi de ea,de fapt nu vreau sa traiesc alaturi de ea. Are impresia ca totul i se cuvine, dar fara sa priveasca si din perspectiva mea. As vrea sa o lovesc,sa-i spun sa ma lase dracului in pace si sa nu mai sune... Nu vreau sa mai sune!  Si trece atat de mult timp fara sa vorbim,fara sa ne vedem si cand suna... e ciudat. E atat de ciudat sa nu stii nimic despre un om si apoi sa te sune si sa-ti faca unele reprosuri. Nu dau explicatii unui "necunoscut"! Pana la urma, in ciuda amintirilor pe care le avem, ramane o necunoscuta. Nu stiu ce-i place, nu stiu cum as putea s-o fac fericita, nu stiu absolut nimic despre ea. Nu-i cunosc decat chipul imprimat in minte si in suflet.Da, e frumoasa! E genul acela de frumusete pe care nu toata lumea il vrea, dar pentru sufletul meu, uneori e medicament.Rad, nu plang,nu mai pot plange, sunt calm, ma enervez,imi trece, o imbratisez, o sarut,tot timpul fara emotii... Si va suna! Cand?! Nu stiu! Dar va suna!" 

P.S.: "No woman, no cry!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu