IntCmbţ

         Pasesc cu ceasca de cafea aburinda in mana peste pragul prea inalt al casei. Mana imi tremura si mi-e teama sa n-o vars. Tu inca dormi si sunt atat de geloasa pe asternuturile albe ale caror cute fine le imbratisezi. Te privesc zambind de langa fereastra acoperita de valurile mult prea albastre ce se revarsa peste podeaua veche. O fotografie...sa reziste pe vecie. Tenul tau curat, fata ta mult prea frumoasa, somnul adanc in care esti cazut. Perfectiune. Ma agit ca un copil ce si-a pierdut de mult rabdarea. As vrea sa te trezesc,dar nu vreau sa stric aceasta imagine sublima formata din milioane de imperfectiuni. Ies incet si ma las cuprinsa de bratele lungi si fragile ale vantului. Ma simt acaparata de o emotie sufocanta,o emotie ce-mi face inima sa bata cu o forta incredibila. Inchid ochii si zambesc. Esti aici,ramai cu mine,ramai,esti tot ce am nevoie! 

Demenţă!

       " Poate nu stiu sa fiu cum ar trebui sa fiu! Poate nu sunt decat un copil nebun pierdut pe niste carari mult prea indepartate de existente nocturne. Poate sunt prea pierdut, mult prea pierdut. Incotro sa ma indrept? Ale cui vorbe sa urmez?Ale cui imagini sa sterg din memoria sufletului meu mult prea trist. Poate pe-a mea, poate pe-ta, poate pe-a lor. Nu mai stiu nimic cu certitudine,nu mai stiu unde vreau sa ajung si cat timp am la dispozitie sa o fac. Ascult prea mult, gandesc prea putin. Sunt ghidat de vorbele lor si habar n-am unde-s gandurile mele. S-au ratacit si ele. Sa o iubesc?! N-am incetat nicio clipa sa o fac. Sa o urmez?! Ii pasesc pe fiecare urma a pasilor. Sunt nebun de dorul ei. Sa-mi trec degetele prin parul ei prea des si prea incalcit. Sa o strang la piept si sa ii simt bataile inimii speriate de forta care a cuprins-o. Sa o mangai pe umerii prea fragili,sa-i privesc ore infinite somnul linistit intr-un pat cu asternuturi albe. Sa ii vad chipul somnoros trezit la ore tarzii ale zilei, sa-mi zambeasca ca un copil care se bucura la vederea unor lucruri marunte. Da,ma simt marunt pe langa imensitatea frumusetii si blandetii ei. Sunt un punct in multimea de puncte ce-i contureaza intreaga fiinta. E ea...e a mea. Mint! Visez atat de mult,aproape de dementa.  E ziua ei. E ziua noastra. Ma trezesc si ma indrept sa-i pregatesc una dintre cele mai frumoase zile ale existentei sale. Flori peste tot in camera,peste tot in casa,chiar si-n casa de matase. E un fir de iarba verde intr-un lan secat de veghe. Sa-i urmaresc pasii piciorului fin plimbandu-se peste tot, sa-i simt parfumul sacaitor de dulce umplandu-mi narile. Nu vreau decat sa o privesc... ore in sir, zile in sir,ani in sir,dar mai ales, vieti in sir...
Nebun,indragostit si parasit. A plecat de-atat de mult timp.Am alungat-o de atatea ori stiind ca nu va pleca,stiind ca imi va suporta toanele si ma va iubi in continuare asa cum o facuse pana in acel moment.Dar, sa se fi terminat dragostea? Sau sa-si fi amintit ca si ea traieste? Am omorat-o si-am readus-o la viata de prea multe ori. A plecat si in urma n-a lasat decat un visator ce priveste necontenit pe fereastra mult prea murdara..."

Insomnie

   Nu-mi doresc decat un zbor lin. Un zbor deasupra tuturor problemelor,deasupra intregii lumi. Sa-mi simt aripile presarate de aerul rece si sa ma las purtata de mirosul valurilor marii. Sa-mi tarai pasii pe nisipul cald,sa privesc in departare rasaritul. Sa ma eliberez din cusca cu usi metalice ce nu ma lasa sa trec dincolo de captivitate.Sa-mi creez propriul cuib undeva departe de tot ce inseamna cunoscut.Sa ma afund in necunoscut si sa incep un nou inceput. Sa imi intind aripile fara a-mi fi teama ca-mi vor fi taiate de vreo furtuna ratacita. Sa privesc oameni noi,oameni cu zambetul pe buze. Nu vreau decat sa dorm si sa visez,caci fara vise eu n-as mai fi.Nu suntem decat niste marionete. Papusi purtate dintr-o mana-n alta de vreun papusar amator. Atarnand deasupra unei scene pe care speram sa o atingem pentru a ne crea o existenta. Ne arunca intr-un colt si-si vede de treaba lui.Papusile nu au suflet,nu simt,dar isi doresc sa o faca. Culeg algele oceanului involburat si m-azvarl in curentul fioros.Nu cunosc oceanul,dar el pare sa ma cunoasca atat de bine. Inspir un aer prea sarat,expir un aer inecat. Sunt o papusa sau un om?!Si orice-as fi, cand voi trai? Poate-ntr-o zi,poate in doua. Voi exista in alte noua?Ma-ncurc cu cifre mult prea grele, m-arunc in strazile de lene. Si am o boala, mult prea grea, e lenea...lenea,e chiar ea. Si scriu ca un nebun pierdut,caci nu mi-a mai ramas decat un pix si-o foaie-n palma grea ce zac scobite-n mintea mea. Si pierd si zile,pierd si nopti si mi-amintesc cat de frumos era acel moment cules din zaruri aruncate-n van sperand sa cada abisal. E mult prea mult,e prea putin,nu stiu cand sa mai respir. Sunt sunete ce zac de ani intr-un casetofon prea pal. Sa fie om,sa fie zmeu?Cui ii mai pasa?! Sunt doar eu...
Si dorul m-a cuprins hapsan.Ma vrea la el si nu stiu cum...sa scap de-un zgomot ce e prea nocturn. As vrea sa dorm,sa-nchid un ochi.Mai pierd un an sau inca doi si reusesc s-adorm in calm,un calm ce-asteapta ca un cal sa zbor usor ca intr-un val. Si nu e val,e doar un zbor. E zborul meu de-acum pierdut,caci tu nu esti,iar eu nu sunt...

Cand ai sa intelegi?

   "Sper sa-ti gasesti motivatia si dragostea pe care o cauti.",mi-ai spus,dar nu te-ai gandit niciun moment ca motivatia mea esti tu si ca dragostea mi-am gasit-o... Ti-am scris sute de randuri pe care le-am mototolit in pumnii prea obositi. Ti-am vorbit de nenumarate ori in vise. Nu ma pot "lasa" de tine,esti drogul meu. Sunt ca o pasare ce are aripile frante,incerc sa zbor mai departe,dar nu pot. Imaginea ta imi revine iar si iar in cap. Mi te imaginez alaturi, mi te imaginez zambindu-mi, trecandu-ti mainile prin parul meu negru si des, imbratisandu-ma si spunandu-mi vorbe dulci. Te-am vazut si mi-a luat o secunda sa-mi dau seama ca vei deveni o iubire imposibila. O iubire ce imi macina intregul organism, o iubire dupa care tanjesc cu toate fortele. 
Da, motivatia o am si dragostea...sper,candva. Cand ai sa intelegi ca tot ce-mi doresc esti tu?Cand ai sa intelegi ca inima mea e a ta si doar a ta. Poate nu ai sa intelegi,poate nu vrei sa intelegi. Eu am inteles. Si incerc sa pasesc spre alt drum fiindca cel de aici e prea frant de dureri. Incerc sa ma refac, sa dau din aripi si sa zbor acolo unde voi gasi un alt tu. Ma mint singura,ma agat de orice gest al tau si cad apoi purtata de fluctuatiile vantului. Ajung pe pamantul rece si incep sa sap adanc. Nu mai vreau la suprafata,nu mai vreau nicio secunda fara tine.Am asteptat,astept si voi mai astepta,dar pana cand? Poate sunt doar un copil,dar sunt un copil care te iubeste mai mult ca orice si sunt un copil care ar vrea sa te stranga de mana si sa-ti stearga lacrimile atunci cand ele nu sunt,dar vor sa cada. 
Cand ai sa intelegi ca am nevoie de tine sa razbesc in aceasta iubire neimpartasita? Sunt doar un copil... un copil indragostit.

Scrisoare catre "EL"...

         " Dragul meu,








  Probabil ca uiti des de existenta mea,poate nu-ti amintesti niciodata, dar stii ca visatorii nu pot fi domestici. Eu sunt unul dintre acei visatori,unul dintre cei care isi creeaza propria lume pentru a fi alaturi de persoana iubita. A fost de ajuns sa te vad o singura data si sa-mi dau seama ca vei deveni iubirea vietii mele. A fost de ajuns sa iti surprind zambetul si sa imi dau seama ca e cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata. Esti atat de aproape,dar totodata atat de departe. Nu te pot atinge, nu te pot strange in brate, nu-ti pot spune cat de mult te iubesc. Nu te pot privi dimineata, nu-ti pot vedea cutele fine ale fetii intinse pe perna alba. Nu ma pot apropia de tine...mi-e prea frica de refuz. Te-am visat de atat de multe ori incat incep sa cred ca traiesc o realitate,dar nu... sunt constienta ca e doar imaginatia mea mult prea bogata.Te tin de mana, te privesc secunde in sir, te imbratisez cu toata forta si iti ofer zambetul meu pentru a vedea cata fericire aduci in viata mea. Esti tot ce mi-as putea dori,esti fermecator. Ma simt pierduta si nu stiu incotro sa ma indrept. Nu stiu ce sa fac si cum sa fac pentru a ajunge la inima ta,fiindca tu ai ajuns la a mea...mult prea devreme. Mi-ai acaparat intreaga privire, intregul suflet, intreaga fiinta. Sunt mahmura din cauza dragostei ce ti-o port. Sunt beata continuu din cauza mirosului emanat de inima ta. Mi-e atat de greu sa stau departe,dar o fac,totusi. 
Esti ca o carte ce trebuie citita pana la sfarsit pentru a putea fi inteleasa. Sa fie imposibila aceasta dragoste a mea? Sa fii tu cel care sa nu ma lase sa dorm nopti la rand,sa fii tu cel in care inima mea isi face loc?Sa fii un vis frumos sau cel mai rau cosmar al meu?Ajuta-ma! Nu ma lasa sa ma indrept singura pe acest drum al carui traseu nu-l cunosc. Nu ma lasa sa fiu o pasare ratacita de stolul ei, nu ma lasa sa innebunesc...daca as innebuni,te-as iubi si mai mult. Te privesc continuu si nu ma pot satura de imaginea ta, deja iti simt lipsa. Sunt intr-o stare de plutire atunci cand zambetul tau mi se imprastie in intregul organism. Te-as putea iubi cu fiecare celula a corpului,cu fiecare fir de par,cu fiecare defect...daca m-ai lasa. Sunt pierduta in aceste mreje ale iubirii si nu pot scapa.Poate nu vreau sa scap... Vino aproape si doar ofera-mi privirea si zambetul tau. Ele sunt doza mea de fericire si nebunie.O nebunie incontrolabila ce ia amploare cu fiecare secunda ce trece. Sunt nebuna si pierduta. O nebuna indragostita,o ratacitoare pe cararile iubirii. Salveaza-ma si fereste-ma de acest abis ce mi se intinde in fata. Nu ma lasa sa traiesc in haos,ofera-mi liniste. Ofera-mi iubirea de care am atat de multa nevoie. Poate nu cu aceeasi intensitate cu care te iubesc si te voi iubi eu,dar macar pe aproape...Lasa-ma sa-ti arat ca te pot iubi asa cum nimeni nu a mai facut-o vreodata. Lasa-ma sa te strang de mana la rau si sa te imbratisez la bine,sa radem impreuna in fata pericolului si sa ne iubim atunci cand ne este bine. Sa fim doua pasari ce-si traiesc viata in albastrul cerului senin. Lasa razele soarelui sa ne treaca usor printre penele aripilor purtate de vantul lin. Lasa-ma sa fiu acolo si te voi iubi pe vecie.Fara tine nu sunt decat o fila goala dintr-o carte plina..."

                                                                          Semnat: "Zambet insistent"

O singura persoana!

    Se spune ca e usor sa te indragostesti,dar e greu sa ramai indragostit, mai ales ca majoritatea cred ca o iubire nu poate dura mai mult de 3 ani,restul timpului petrecut impreuna fiind doar urmarile celor 3 ani de iubire. E greu sa iti pastrezi sentimentele si mai ales cand traiesti inconjurat de scandaluri amoroase la orice pas. E dificil sa-ti creezi o portita de iesire din aceasta lume ce te acapareaza si sa-ti traiesti iubirea cand nu ai timp sa faci altceva decat munca pe care,practic,esti silit sa o faci. Cum sa reusesti sa te mai gandesti si la iubire cand toate gandurile tale sunt indreptate spre serviciu. Acel serviciu care nu-ti da deloc pace,nelasandu-te sa te bucuri de putinele momente frumoase din viata ta. Te distrezi, dormi cateva ore,suficient incat sa o poti lua de la capat a doua zi,muncesti si poate reusesti sa-ti faci putin timp si pentru tine. Profiti la maximum de acele momente rare care ti se ofera alaturi de ea si ai vrea sa fie infinite,dar intotdeauna va aparea ceva si va trebui sa pleci si sa o lasi singura,dormind frumos pe patul tau. Ea stie ca trebuie sa pleci si te lasa fara sa-ti spuna vreun cuvant stiind cat de greu iti va fi daca va vorbi. Mangaie urmele lasate de tine in pat si inchide ochii si zambeste. Ai fost acolo si asta e tot ce conteaza. Ai imbratisat-o,ai sarutat-o, ai mangaiat-o, ai fost langa ea. Spera, plange,zambeste, isi imagineaza propria ei lume din care apartii si tu. Tu si ea, singurele personaje, singurele mistere ale voastre. Ai vrea sa-i citesti gandurile, ai vrea sa stii la ce se gandeste ori de cate ori este cu tine,ori de cate ori zambeste privindu-te. Cu siguranta in mintea ei zac multe mistere,dar poate ii este prea teama sa ti le dezvaluie,nestiind cum vei reactiona. 
Te tine continuu de mana si paseste pe urmele pasilor tai siguri.Stie ca nu ai duce-o nicaieri unde i-ar fi rau, stie ca tu vei fi acolo cand ea va avea nevoie. 
Sunteti "o persoana", completarile vin si dintr-o parte si din alta cladindu-va astfel un traseu bine conturat spre ceva nou. Nu stiti incotro va indreptati,dar nu vrea sa afle.Prezentul e prezent si e frumos cu fiecare clipa a sa.

Doar un zambet...

     Stii ce e ciudat? E ciudat ca pot zambi. E ciudat ca pot sa transmit sentimente cu fata,doar printr-o privire,doar printr-un zambet surprins in coltul gurii. E atat de ciudat ca te vad si totodata imi pari invizibil. E ciudat ca ai fost atat de aproape si nu te-am putut atinge...
E ciudat cum simti ca esti cuprins de o sumedenie de senzatii si nu stii cum sa reactionezi. Ai vrea sa ii strigi,sa-l faci sa te vada. Poate te vede,dar nu iti arata.Poate te vrea,dar se teme. Am invatat ca "frumos"-ul e in toate. Frumos e cel care iti ofera un zambet atunci cand te astepti mai putin,frumos e cel care te ia de mana si-ti sopteste ca te vrea alaturi,frumos e cel alb si cel negru,cel slab si cel mai putin slab,cel bogat si cel sarac. Frumusetea exista in fiecare dintre noi,dar difera de la unul la altul. Toti suntem frumosi, indiferent daca ne simtim sau nu. Vrei sa fie langa tine si atunci cand te simti mai putin frumoasa sa se apropie de umarul tau,care e imbracat de camasa sa botita si sa-ti spuna:" Iubito,esti cea mai frumoasa in dimineata asta!". Sa te priveasca fara sa-ti spuna vreun cuvant si sa intelegi din privirile sale cat insemni pentru el. Sa-si treaca degetele prin parul tau ciufulit si sa-ti spuna "copil". Esti un copil,dar esti copilul lui. Sa isi aseze palmele calde pe umerii impovarati de camasa si sa te mangaie cu buzele-i calde. E doar o dimineata, dar pentru tine ar putea fi cea mai frumoasa dimineata din viata ta. Sa-l privesti si in ochii tai sa vada fericirea pe care el ti-o aduce,sa vada cata iubire nutresti pentru el.Asta e frumos! E frumos cand pe strada el se opreste brusc si iti spune "te iubesc", e frumos cand esti trista si el iti aduce o ciocolata intreaga numai pentru tine,stiind totusi ca esti la dieta. E frumos cand el le spune prietenilor ca iubita lui e mai importanta decat un meci de fotbal si ca mesajul primit necesita un raspuns dulce. 
E frumos cand ii povestesti toate copilariile facute si el te asculta cu ochii mari,fermecat de cat de repede poti vorbi. Fermecat de modul in care buzele tale se misca. E frumos si cand te saruta si apoi te priveste secunde in sir fara sa scoata un sunet.
Am vorbit te atatea ori cu tine, te-am ascultat de atatea ori,in cele mai frumoase vise ale mele,din pacate.
E atat de frumos,caci te-am gasit "miraculos" pe-un drum nabadaios!
P.S.:Zambetul tau nu se va uita,caci e adanc imprimat in inima mea!

                                                                               Semnat: "Zambet insistent"