Demenţă!

       " Poate nu stiu sa fiu cum ar trebui sa fiu! Poate nu sunt decat un copil nebun pierdut pe niste carari mult prea indepartate de existente nocturne. Poate sunt prea pierdut, mult prea pierdut. Incotro sa ma indrept? Ale cui vorbe sa urmez?Ale cui imagini sa sterg din memoria sufletului meu mult prea trist. Poate pe-a mea, poate pe-ta, poate pe-a lor. Nu mai stiu nimic cu certitudine,nu mai stiu unde vreau sa ajung si cat timp am la dispozitie sa o fac. Ascult prea mult, gandesc prea putin. Sunt ghidat de vorbele lor si habar n-am unde-s gandurile mele. S-au ratacit si ele. Sa o iubesc?! N-am incetat nicio clipa sa o fac. Sa o urmez?! Ii pasesc pe fiecare urma a pasilor. Sunt nebun de dorul ei. Sa-mi trec degetele prin parul ei prea des si prea incalcit. Sa o strang la piept si sa ii simt bataile inimii speriate de forta care a cuprins-o. Sa o mangai pe umerii prea fragili,sa-i privesc ore infinite somnul linistit intr-un pat cu asternuturi albe. Sa ii vad chipul somnoros trezit la ore tarzii ale zilei, sa-mi zambeasca ca un copil care se bucura la vederea unor lucruri marunte. Da,ma simt marunt pe langa imensitatea frumusetii si blandetii ei. Sunt un punct in multimea de puncte ce-i contureaza intreaga fiinta. E ea...e a mea. Mint! Visez atat de mult,aproape de dementa.  E ziua ei. E ziua noastra. Ma trezesc si ma indrept sa-i pregatesc una dintre cele mai frumoase zile ale existentei sale. Flori peste tot in camera,peste tot in casa,chiar si-n casa de matase. E un fir de iarba verde intr-un lan secat de veghe. Sa-i urmaresc pasii piciorului fin plimbandu-se peste tot, sa-i simt parfumul sacaitor de dulce umplandu-mi narile. Nu vreau decat sa o privesc... ore in sir, zile in sir,ani in sir,dar mai ales, vieti in sir...
Nebun,indragostit si parasit. A plecat de-atat de mult timp.Am alungat-o de atatea ori stiind ca nu va pleca,stiind ca imi va suporta toanele si ma va iubi in continuare asa cum o facuse pana in acel moment.Dar, sa se fi terminat dragostea? Sau sa-si fi amintit ca si ea traieste? Am omorat-o si-am readus-o la viata de prea multe ori. A plecat si in urma n-a lasat decat un visator ce priveste necontenit pe fereastra mult prea murdara..."