IntCmbţ

         Pasesc cu ceasca de cafea aburinda in mana peste pragul prea inalt al casei. Mana imi tremura si mi-e teama sa n-o vars. Tu inca dormi si sunt atat de geloasa pe asternuturile albe ale caror cute fine le imbratisezi. Te privesc zambind de langa fereastra acoperita de valurile mult prea albastre ce se revarsa peste podeaua veche. O fotografie...sa reziste pe vecie. Tenul tau curat, fata ta mult prea frumoasa, somnul adanc in care esti cazut. Perfectiune. Ma agit ca un copil ce si-a pierdut de mult rabdarea. As vrea sa te trezesc,dar nu vreau sa stric aceasta imagine sublima formata din milioane de imperfectiuni. Ies incet si ma las cuprinsa de bratele lungi si fragile ale vantului. Ma simt acaparata de o emotie sufocanta,o emotie ce-mi face inima sa bata cu o forta incredibila. Inchid ochii si zambesc. Esti aici,ramai cu mine,ramai,esti tot ce am nevoie!