luni, 1 septembrie 2014

Doua inimi, o fiinta!

    E groaznic sa te iubesc asa cum o fac. E un sentiment placut,dar totodata un sentiment ce ma ingrozeste ori de cate ori il simt. Nu vreau sa o simt, nu esti decat o iluzie. Nu ma pot indragosti de o fotografie,doua,trei. Nu vreau sa ma indragostesc... Si nu-mi vorbesti, dar atunci cand iti privesc fotografiile parca o faci. Esti construit din prea multe figuri de stil, esti cladit mult prea puternic si astfel imi zgudui universul. Ai zambit,iar inima mi-a stat. Nu a batut pentru numeroase secunde,iar cand am inchis ochii a inceput sa-si continue drumul.Un drum ce aluneca usor spre o dragoste prea mare. Nu iubesc,dar pe tine te iubesc. Nu mi-e dor,dar de tine imi este. E o poveste ce poate nu va avea niciodata un inceput, e o poveste pentru care vreau un sfarsit. Vreau un final frumos, un final in care tu esti cel care ma tine de mana atunci cand ochii imi vor fi prea obositi pentru a mai putea fi deschisi. Esti un calator in sufletul meu.Patrunzi printre cele mai ascunse colturi ale inimii si lasi urme adanci. Nu o mai face! Nu mai lasa urme pe care nu vei putea nicicand sa le acoperi. Nu-ti mai croi drum printre cararile saracacioase ale unei inimi mult prea obosite. Nu cred ca va mai fi vreodata tanara. A iubit cu atat de multa ardoare incat a ramas fara vlaga. Fara putere de a o mai lua de la capat,fara dorinta de a-si mai dori o alta inima langa a sa.Dar tu, tu reusesti imposibilul. Tu reusesti sa o faci sa bata...
Cum ar fi rasaritul pe nisipul rece,la malul marii,privit cu tine? Cum ar fi apusul?! 
Sunt atat de multe intrebari ce ma macina si parca nu vreau sa le gasesc raspunsul. Sunt atatea vise ce ma chinuie in miez de noapte si toate se leaga de inima ta. 
Privesc cerul peste care,pare-se,o mana divina a aruncat atat de multe stele. E o priveliste incantatoare,iar tu nu esti aici,nu esti partas la fericirea mea. Doare,dar va trece. Stiu ca esti doar o fantasma plasmuita de imaginatia mea.Si totusi ceva se intampla...in mintea mea, in sufletul meu, in toata fiinta mea. E ceva ce ma face sa traiesc,sa simt fiecare emotie la o intensitate incredibila. Din omul lipsit de sentimente m-ai facut sa devin ceea ce sunt acum.Un om ce iubeste cu o pasiune formidabila, un om ce se bucura de fiecare pas pe care-l face. Un om cu o inima ce bate...
Urmele pasilor mei aproape ca dispar,dispar ca cele pe care tu le lasi in fiecare vis al meu. As vrea sa pot sa le pastrez in minte,dar parca se evapora. Dispar asa cum faci si tu ori de cate ori deschid ochii. As vrea sa pot sta cu ochii inchisi la infinit.As vrea,fiindca doar asa esti aproape de mine, chip frumos. 
E un dor nebun de a visa. Sa visez colorat in dementa,sa fiu nebuna... Da,fiindca nebunii sunt fericiti. 
Nu au dureri,nu sunt constienti de nimic,au propria lume si si-o modeleaza dupa bunul plac. Isi au inimiile aproape,formand astfel cu doua inimi,doar una.O inima care sa bata pentru doua guri, o inima care sa hraneasca doua fiinte. Sublim...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu