Nu indraznesc sa-mi ridic privirea pentru a nu-ti intalni ochii.Ochii mari si negri,acei ochi care m-au vrajit de la prima intalnire,acei ochi...acei ochi care au fost semnul ce mi-a dat de stire ca tu esti cel care trebuie sa-mi fie alaturi,cel care trebuie sa ma iubeasca si pe care trebuie sa-l iubesc,ca tu esti cel care imi va aduce in fiecare moment al zilei zambetul pe buze.
Frunzaresc cartea pe care mi-ai daruit-o inainte sa pleci,cartea din care-mi citeai citatele tale preferate. Atatea amintiri ce nu ma lasa noaptea sa adorm fara sa spun inainte duiosul" te iubesc"...Semnul din cartea veche care ne pastreaza secretul,care ne pastreaza iubirea ca pe-o nepretuita.Sunt asa norocoasa ca te-am gasit.Sunt asa norocoasa ca te am alaturi de mine,macar cu gandul daca nu fizic. Sa-mi incarci gandurile si sa-mi mentii iluziile pe linia de plutire. Doar sa-mi amintesc zambetul tau plin de dragoste si intreaga-mi zi se lumineaza.Ma tii de mana sub umbra batranului stejar,martor al atator declaratii.Doi copii indragostiti,o inima ce bate pentru amandoi, o secunda de evadare din bratele monotoniei si o secunda de nemarginita iubire in bratele tale puternice ce ma feresc de tot ce-i rau.
Nu ma intreba de ce te iubesc pentru ca niciodata cuvintele nu-mi vor ajunge sa-ti spun.Nu ma intreba de ce iti sunt alaturi,fiindca intotdeauna vei primi acelasi raspuns: iti sunt alaturi pentru ca esti "tu",iti sunt alaturi pentru ca stii sa ma bucuri in fiecare moment cand simt ca nu mai pot,iti sunt alaturi pentru ca pur si simplu ma umpli de fericire.Iti sunt alaturi pentru ca incet-incet m-ai facut sa te iubesc...
Niciodata nu voi gasi cuvintele potrivite pentru a descrie cum se simte fiinta mea atunci cand iti aude numele,atunci cand se gandeste la tine...
Si nu a fost decat un semn in cartea veche...doar un semn...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu