vineri, 3 februarie 2012

Amintiri dintr-un jurnal vechi....



Un strat gros de praf s-a depus asupra clapelor de pian.E al tau pian.Si acum aud sunetul notelor bizare si totodata incantatoare pe care degetele tale fragile si albe le faceau sa iasa din vechitura asta...
Cu lacrimi in ochi privesc pentru a nu stiu cata oara camera goala.Privesc patul gol,privesc scaunul din fata pianului pe care sedeai calma si fericita ca poti canta dupa bunul plac in noua ta casa fara sa fii deranjata de vecinii nervosi care-ti reprosau ca nu-i lasi sa se odihneasca...
Inchid ochii.Chipul tau mi-apare din senin,e asa de calm,atat de dulce...ochii negri ca migdala,buzele-ti subtiri,parul ondulat si auriu,totul e perfect pe chipul tau.Simt cum lacrimile-mi curg trecand dincolo de buze,ajungandu-mi in barbie.Printre firele albe ale barbii mele sure,soarele atinge cu razele sale calde picaturile acelea ce stralucesc in lumina precum diamantele.
In linistea incaperii ti-ascult rasul copilaresc.Simt cum parca sunt iar in trecut si cum tu,iubita mea,esti alaturi de mine...
Mi-amintesc prima zi cand ne-am intalnit.Doi adolescenti rebeli care aveau sa cunoasca absolutul iubindu-se.Eram noi,draga mea.M-ai lovit fara sa vrei,iar eu ti-am raspuns cu un zambet.Te-ai uitat in ochii mei si mi-ai raspuns si tu cu un zambet.A fost cel mai frumos zambet pe care-l vazusem vreodata. Inima a inceput sa-mi bata cu putere si ti-am prins mana intr-a mea.Simteam cum vibrezi de emotie la aceasta atingere,simteam cum iti bate inima prin palma,simteam ca ai inceput sa ma iubesti. Am indraznit sa ridic capul si ti-am intalnit privirea speriata.Ne priveam,era de ajuns pentru mine,era de ajuns pentru tine.
-Amelie!Grabeste-te!
Ai intors capul si am dat drumul mainii tale."Amelie" era cel mai frumos nume pe care-l auzisem,tot ce tinea de tine mi se parea egal cu perfectiunea.Zile si nopti la rand imi repetam numele tau"Amelie,Amelie, Amelie".Era precum o poezie pentru mine.
Dorul ma cuprindea pe zi ce trecea mai tare.Imi doream sa te vad iarasi,sa-ti strang mana intr-a mea, sa te privesc la nesfarsit.Mergeam zilnic in fata magazinului unde te-am intalnit si asteptam sa iesi sa iti surprind zambetul superb.Dar tu,Amelie a mea, nu ai mai iesit de-acolo.
Anii au trecut,dar gandul meu ramasese la tine.Pierdeam noptiile gandindu-ma daca iti mai amintesti macar de mine,daca te-ai gandit vreodata la mine asa cum m-am gandit eu la tine...Of,atatea iluzii...
Dar ca sa vezi,destinul ne-a vrut impreuna si mi te-a adus.In fata aceluiasi magazin,dupa atatia ani,te-am regasit frumoasa mea Amelie. Te-am privit,m-ai privit.Ti-am zambit,mi-ai zambit.M-ai recunoscut,stiu sigur ca m-ai recunoscut de prima data.M-am apropiat timid de tine si ti-am luat mana intr-a mea. Simteam cum tremuri exact ca prima data.Te-am imbratisat si ti-am soptit usor :"De-ai stii de cand te astept!Te iubesc micuta mea Amelie!"....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu