Te-ncumeti sa-mi canti dintr-o mandolina veche. Te crezi in stare sa o faci sa cante in asa fel incat sa ma incanti cu linia melodica suava.Te-asezi usor pe scaunul batran si cu capul usor aplecat spre mica bijuterie incepi sa-mi canti armonios.Degetele-ti parcurg fiecare coarda in parte,atingand-o usor si facand-o sa elibereze cate un sunet ametitor.Rad, iar tu-mi zambesti parca multumit. O fereastra deschisa, un soare stralucitor,un baiat si o fata intr-un pod prafuit plin de lucruri vechi si spectaculoase. Zaruri aruncate la intamplare.Brusc,mi se face dor de tine desi esti langa mine.Simt nevoia sa te imbratisez,sa-mi trec degetele prin parul tau nazdravan,sa-ti fac gandurile sa zbuciume,sa te treaca fiori de placere.Ma tii de mana si ma privesti in ochii ca migdala. Buzele subtiri scapata un zambet dulce-amarui care-mi duce imaginatia dincolo de limitele infinitului. Prind curaj si-ti imbratisez bratul puternic cu o putere firava.Carti aruncate intr-un colt al incaperii, ferindu-se de ochii nostri curiosi,avand asupra lor aruncat un strat de praf ce le da un aspect de misterios...Aventuri,vise...dincolo de copilarie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu