Iubeste-ma!

       Nu stiu cu ce as putea incepe. Acum totul se rezuma la "tine".Tu esti cel care imi aduce zambetul pe buze atunci cand in coltul lor se zareste o pata de tristete.Tu esti cel care imi sterge lacrimile cand plang fara motiv,tu esti cel care-mi spune ca ma iubeste,tu esti cel pe care-l iubesc. Esti aici,dar nu acum.Esti acolo,dar nu atunci.Esti oriunde, oricum, ca un calator in timp,iar eu sunt sotia care te asteapta  nerabdatoare acasa ca sa fie sigura ca nu ai patit nimic. Esti cel care imi umple zilele de fericire atunci cand ar trebui sa fie monotone.Tu esti cel care ma imbratiseaza cand am nevoie de liniste,tu esti cel care imi spune un cuvant duios atunci cand am nevoie sa-l aud.Tu esti tot ce am mai bun,tu esti tu.Imi zambesti cu dragoste iar asta ma face sa ma simt cea mai fericita fiinta de pe pamant.Nu exista altul ca tine,nu exista altii ca noi.Avem povestea noastra si in fiecare zi adaugam un nou capitol. E precum o carte ce nu vrea sa se termine si pe care cititorul o lectureaza cu o sete pe care niciun alt scriitor nu a putut-o provoca. E povestea noastra draga,e tot ce insemnam, e,pur si simplu,parte din noi.
Iubeste-ma cu bune si rele,pentru ca si eu te voi iubi la fel.Iubeste-ma la necaz pentru ca atunci cand vei avea  nevoie de mine voi fi acolo pentru tine.Iubeste-ma cu nebuniile mele pentru ca eu iti ador nebuniile.Iubeste-ma asa cum niciun pamantean nu o va putea face vreodata,pentru ca si eu te voi iubi din toata fiinta mea. Iubeste-mi zambetul,lacrimile,iubeste-mi gesturile,alina-mi tristetea si fii alaturi de mine indiferent de situatie. Si nu uita niciodata ca primul "te iubesc" m-a emotionat extrem de mult si inca simt acel fior placut care mi-a cuprins intreg corpul cand mi-ai spus aceste cuvinte.Iubeste-ma pentru ca si eu te voi iubi la nesfarsit,pentru ca tu esti cel pentru care mi-as da sufletul,cel pentru care as face orice pentru a fi fericit.
Iubeste-ma asa cum te voi iubi si eu!
 Iubeste-ma pentru ca si eu te iubesc...

Praf de ganduri pe-o sticla sparta...

 
     Economisesti timpul pierdut pentru momentele din viata ta cand nu vei mai putea decat sa-ti amintesti. Pastrezi ce a fost frumos acolo in locul unde stii ca nimeni nu va ajunge niciodata. Pazesti secretele sufletului tau cu sfintenie si te incarci cu noi puteri pentru a putea face la fel  si la restul care vor veni.
Pasesti agale pe cararile imprastiate ale sufletului tau incercand sa regasesti poteca pe care pornisesi. Te pierzi in amalgamul de franturi si incerci disperat sa iesi de-acolo.Curand.
  Te-asezi pentru a-ti pune ordine in ganduri,pentru a te gandi ce a mai ramas bun in tine.Oricat te-ai stradui nu gasesti nimic care sa te fascineze.Sunt aceleasi sentimente deplorabile pe care le-ai starnit o data cu rahatu' asta ce-ti impute viata...
Suntem oameni.Ne nastem si murim.O moarte ce difera de la un om la altul.O moarte ce te face mai bun sau care iti mentine rautatea ce-ti trece prin vine pana in ultimul moment.
Astia suntem,astia am fost si astia vom fi.De aici...te las pe tine...

Lungul drum catre infinit...

    Pleci incarcat de amintiri ce-ti fac viata mizerabila. Pleci cu ganduri noi pentru viitor,pleci cu ganduri care te fac puternic si zambesti pentru ca ti-ai dat seama ca nu esti ca ei.Ti-ai dat seama ca atunci ai fost asa cum ai vrut si au incercat sa te schimbe, ti-ai dat seama ca acum esti trist pentru ca nu te-au apreciat asa cum ai fost si te gandesti ca nu vei mai da nimanui sansa sa incerce sa te schimbe. Schimbarea vine din tine,pot incerca sa te schimbe, dar fara voia ta nu vor reusi nicicand.Te-ntrebi de ce te mai gandesti la trecut,te-ntrebi de ce e asa de important pentru tine.Iti amintesti de toate acele imbratisari,de toate acele zambete care iti inseninau ziua, te gandesti ca i-ai iubit si ca te-au dezamagit.Esti socat.Degeaba,te asteptai doar,dar sperai ca socul sa nu fie asa puternic.Capu' sus!Toate trec si intotdeauna vin altele noi.Alte chipuri care-ti bucura privirea,alti prieteni care te fascineaza prin dezinvoltura si simtul umorului pe care il stapanesc.Vin altii si altele cu bune si rele. Asta-i viata!Nimeni si nimic nu o poate schimba.Omul nu poate fi schimbat iar chestia asta te revolta pentru ca vezi speranta din ei,dar nu si ambitia.
  Azi e ziua cand TU trebuie sa pui punct acestor chestii si sa continui sa mergi pe drumul tau.E clar ca alaturi de ei nu vezi luminita de la capatul tunelului.E clar ca trag de tine pentru a te tine pe loc si pentru a nu te lasa sa dai frau ideilor care zac in interiorul tau. Iti oferi aceasta sansa,meriti sansa asta.
  De azi nu mai dai doi bani pe cei care te critica cand ar trebui sa te incurajeze,pe cei care iti insufla rautate, pe cei care vor sa te faca sa devii ca ei.Esti prea bun pentru asta.
  Azi dau uitarii tot.Teoretic,practic inca pastrezi aceste antichitati in cele mai ascunse celule ale sufletului tau. Nu poti uita tot,nu ai cum sa uiti tot.
 Azi spui "Adio" la tot ce insemna candva vechiul tu...

Ce spui?

      

Whatever...

      Stii care e faza?Acum poate nu conteaza ce faci, cum faci si de ce faci.Acum nu pui niciunde ceea ce ar trebui sa pui.Mergi pe un drum cu obstacole.Un drum pe care ai vrea sa-l continui,un drum ce te duce spre o destinatie in care in sfarsit vei spune "Am ajuns acolo unde imi doream!". Dar,dupa ce faci toate astea o sa incepi sa te gandesti "sunt aici",dar nu vei mai avea in interior acea scanteie care-ti oferea doza de ambitie sa faci ceva,sa ajungi undeva.Nu esti multumit,iti dai seama ca nu mai esti cum ai fost cand ai pornit la drum.Iti dai seama ca toata lumea a vazut ca tu te-ai schimbat si acum,dupa mult timp, observi si tu aceasta schimbare.E al dracului de greu sa incerci sa redevii "tu".Acum pentru tine e o stare generala,o stare de obisnuinta in care te-ai complacut prea mult timp.Ti-amintesti de "ei" si mai ca ai vrea sa plangi pentru ca ti-e dor de acele timpuri, dar ochii tai sunt secatuiti.Lacrimile s-au evaporat,iar acum nu ai decat un gust amar lasat de urmele acelor vechi amintiri...
Vei fi intotdeauna inaintea lor si totusi ai vrea sa ii lasi sa te prinda din urma,dar esti prea egoist pentru a renunta la acest avantaj pe care il ai.Corpul tau freamata in interior,ai vrea sa iti introduci mainile acolo unde simti ca durerea te sfarama si sa arunci tot ce e afectat de acest sentiment toxic.Cuvintele sunt de prisos, sentimentele nu pot fi evidentiate.Te gandesti ca daca as face cutare lucru pentru cutare persoana si-ar da seama ca il/o iubesc.Pe dracu!Astea-s doar tampenii pe care le auzim si pe care le credem.
Nu exista acel sentiment adevarat.Intotdeauna intervine obisnuinta,intotdeauna apare gandul care te macina si care te face sa te distantezi de tot...
Oricum...nu mai conteaza!

Lasa-ma sa visez...

Vant,camp,nori,soare cu dinti...liniste....

Scandurile casei vechi simt puterea vantului uscat. Trece prin ele fara probleme si-mi incanta auzul cu note lipsite de sens.Ascult o muzica de mult uitata,ascult o melodie trista.Privesc pe fereastra sparta lanul intins.Printre cioburi o lacrima isi face loc atingand sticla fina.

Praful si-a pus amprenta peste toate lucrurile noastre. Sunt atat de vechi si tot atat de vechi suntem si noi...

Ne iubim,dar ne-am uitat.Inchid ochii si-mi aduc aminte printre lacrimi de joaca noastra copilareasca pe aceste meleaguri.Prinde-ma iar si spune-mi ca esti invingator pentru a nu stiu cata oara.Ia-ma de mana prin ploaie si indruma-ma caci eu nu zaresc aleea din cauza stropilor uriasi.Imbratiseaza-ma in ploaie si repeta-mi ca nu ma vei parasi niciodata.Aminteste-mi de primul sarut furat,fa-ma sa rad din tot sufletul, fa-ma sa te iubesc iar...

Ma las purtata de valul amintirilor si nu indraznesc sa deschid ochii pentru a da iarasi piept cu realitatea.

Prinde-ma din zborul meu fericit,urmeaza-ma cand crezi ca nu am dreptate.Iubeste-ma asa cum numai tu stii sa o faci. Atinge-mi nasul cu buzele,saruta-mi ochii,mangaie-mi obrajii calzi.

Deschid ochii temandu-ma sa nu stric frumusetea amintirilor.Privesc iarasi lanul intins si te vad pe tine-n departare,dar nu esti tu,e doar o iluzie...Inchid ochii iarasi.Esti asa aproape de mine,inca putin si te pot atinge.Imi zambesti,e acel zambet al tau care imi insenina diminetile copilariei.Te prind de umeri si te trag spre mine.Imi umplu narile cu parfumul tau si zambesc...Azi...azi te-am simtit din nou langa mine...

Amintiri dintr-un jurnal vechi....

Un strat gros de praf s-a depus asupra clapelor de pian.E al tau pian.Si acum aud sunetul notelor bizare si totodata incantatoare pe care degetele tale fragile si albe le faceau sa iasa din vechitura asta...

Cu lacrimi in ochi privesc pentru a nu stiu cata oara camera goala.Privesc patul gol,privesc scaunul din fata pianului pe care sedeai calma si fericita ca poti canta dupa bunul plac in noua ta casa fara sa fii deranjata de vecinii nervosi care-ti reprosau ca nu-i lasi sa se odihneasca...

Inchid ochii.Chipul tau mi-apare din senin,e asa de calm,atat de dulce...ochii negri ca migdala,buzele-ti subtiri,parul ondulat si auriu,totul e perfect pe chipul tau.Simt cum lacrimile-mi curg trecand dincolo de buze,ajungandu-mi in barbie.Printre firele albe ale barbii mele sure,soarele atinge cu razele sale calde picaturile acelea ce stralucesc in lumina precum diamantele.

In linistea incaperii ti-ascult rasul copilaresc.Simt cum parca sunt iar in trecut si cum tu,iubita mea,esti alaturi de mine...

Mi-amintesc prima zi cand ne-am intalnit.Doi adolescenti rebeli care aveau sa cunoasca absolutul iubindu-se.Eram noi,draga mea.M-ai lovit fara sa vrei,iar eu ti-am raspuns cu un zambet.Te-ai uitat in ochii mei si mi-ai raspuns si tu cu un zambet.A fost cel mai frumos zambet pe care-l vazusem vreodata. Inima a inceput sa-mi bata cu putere si ti-am prins mana intr-a mea.Simteam cum vibrezi de emotie la aceasta atingere,simteam cum iti bate inima prin palma,simteam ca ai inceput sa ma iubesti. Am indraznit sa ridic capul si ti-am intalnit privirea speriata.Ne priveam,era de ajuns pentru mine,era de ajuns pentru tine.

-Amelie!Grabeste-te!

Ai intors capul si am dat drumul mainii tale."Amelie" era cel mai frumos nume pe care-l auzisem,tot ce tinea de tine mi se parea egal cu perfectiunea.Zile si nopti la rand imi repetam numele tau"Amelie,Amelie, Amelie".Era precum o poezie pentru mine.

Dorul ma cuprindea pe zi ce trecea mai tare.Imi doream sa te vad iarasi,sa-ti strang mana intr-a mea, sa te privesc la nesfarsit.Mergeam zilnic in fata magazinului unde te-am intalnit si asteptam sa iesi sa iti surprind zambetul superb.Dar tu,Amelie a mea, nu ai mai iesit de-acolo.

Anii au trecut,dar gandul meu ramasese la tine.Pierdeam noptiile gandindu-ma daca iti mai amintesti macar de mine,daca te-ai gandit vreodata la mine asa cum m-am gandit eu la tine...Of,atatea iluzii...

Dar ca sa vezi,destinul ne-a vrut impreuna si mi te-a adus.In fata aceluiasi magazin,dupa atatia ani,te-am regasit frumoasa mea Amelie. Te-am privit,m-ai privit.Ti-am zambit,mi-ai zambit.M-ai recunoscut,stiu sigur ca m-ai recunoscut de prima data.M-am apropiat timid de tine si ti-am luat mana intr-a mea. Simteam cum tremuri exact ca prima data.Te-am imbratisat si ti-am soptit usor :"De-ai stii de cand te astept!Te iubesc micuta mea Amelie!"....