Economisesti timpul pierdut pentru momentele din viata ta cand nu vei mai putea decat sa-ti amintesti. Pastrezi ce a fost frumos acolo in locul unde stii ca nimeni nu va ajunge niciodata. Pazesti secretele sufletului tau cu sfintenie si te incarci cu noi puteri pentru a putea face la fel si la restul care vor veni.
Pasesti agale pe cararile imprastiate ale sufletului tau incercand sa regasesti poteca pe care pornisesi. Te pierzi in amalgamul de franturi si incerci disperat sa iesi de-acolo.Curand.
Te-asezi pentru a-ti pune ordine in ganduri,pentru a te gandi ce a mai ramas bun in tine.Oricat te-ai stradui nu gasesti nimic care sa te fascineze.Sunt aceleasi sentimente deplorabile pe care le-ai starnit o data cu rahatu' asta ce-ti impute viata...
Suntem oameni.Ne nastem si murim.O moarte ce difera de la un om la altul.O moarte ce te face mai bun sau care iti mentine rautatea ce-ti trece prin vine pana in ultimul moment.
Astia suntem,astia am fost si astia vom fi.De aici...te las pe tine...
Wow! Ce sentiment ciudat mi-a zguduit inima! Impresionabil!
RăspundețiȘtergere