"Orele trec greu,secundele imi par infinite. O singura speranta mi-a mai ramas:EA. Am zarit intr-una din zilele in care ne asiguram ca totul e in regula in orasul mortii niste ochi superbi. Niste ochi pe care nu i-am putut uita nicicand. Am trecut pe langa ea privindu-i ochii cu nesat, neputand sa ma satur de frumusetea lor. Am trecut trist, gandindu-ma ca poate nu ii voi mai putea vedea niciodata.Sufletul imi era trist, toata fiinta mea cauta cu disperare o solutie pentru a mai putea vedea macar o data acei ochi tristi dar totodata de o frumusete nemaintalnita. Acum parca totul trecea si mai greu.Noptile imi erau chinuite de fiinta ei.Imi aminteam figura trista, ochii melancolici si sufletul adanc prins in pamanturile acestei tari fara de speranta...
Au trecut saptamani,luni...A trecut atat de mult timp si...am zarit iar acei ochi care mi-au cutremurat fiinta inca de la prima privire.Eram naucit,eram plin de fericire,eram asa cum nu mai fusesem vreodata. N-am mai rezistat,am coborat din masina noastra si m-am indreptat spre ea nepasandu-ma daca un glont m-ar fii lovit in acel moment.Tot ce conta acum era EA.
Alergam,imi simteam inima batandu-mi cu putere,simteam ca nu mai pot sa respir.Fiecare pas mi se parea din ce in ce mai greu de facut,dar...am ajuns la EA...I-am luat capul in palme fara sa-i spun vreun cuvant si am privit minute in sir.Mi-auzeam numele strigat de colegi,dar nu-mi pasa,eram atat de aproape de ea.O puteam privi in ochii aceia care mi-au furat inima, ii puteam spune ca m-am indragostit fara ca macar sa stiu cine e,fara ca macar sa ii stiu numele sau sa stiu daca era casatorita. Ii tineam capul in palme si o priveam.Ma privea si ea speriata,nestiind cum sa reactioneze, nestiind ce sa-mi spuna.Mi-am apropiat capul de-al ei si i-am soptit: "I love you".
Cu ochii mari m-a privit si mi-a zis :"No".Si-a smuls capul din palmele mele si a fugit.A privit in urma o singura data cu ochii aceia verzi imensi si a continuat sa alerge.Nu mai aveam putere sa alerg dupa ea,as fii vrut sa stiu ce a insemnat acel "No" spus cu atata frica,mi-as fii dorit atat de mult...
Dintr-o data o serie de impuscaturi s-au auzit in spatele meu.M-am aruncat asupra pamantului uscat si am privit intai spre ea si apoi spre masina noastra.Colegii mei se luptau cu cativa afghani, imediat am inceput sa trag pentru a-i acoperi.Au fost 10 minute pline de panica si de adrenalina.Focul a incetat si am ajuns taras la masina.Nu era nimeni ranit.M-am urcat si am plecat spre tabara noastra. Eram pierdut printre ganduri...
A venit timpul sa ma intorc acasa...N-am putut pleca pana nu m-am intors in locul in care am privit-o cu atat de multa dragoste.Am asteptat-o minute intregi,eram pe punctul de a pleca cand am simtit o mana calda care imi prinsese bratul.Era EA. Fata-i era strabatuta de lacrimi,am inceput sa plangem ca niste copii.Am imbratisat-o si i-am spus iarasi "I love you", raspunsul ei a fost acelasi "No", am incercat sa o intreb de ce "Nu"?! Ce insemna acest "Nu".N-am mai aflat raspunsul niciodata.Un glont mi-a strapuns umarul,un altul piciorul stang iar un al treilea abdomenul.Am privit-o cu lacrimi in ochi si i-am repetat de cateva ori "I love you". Am cazut la picioarele sale.A cazut langa mine si m-a privit cu o tristeste sfasietoare.M-a tinut de mana atat de mult timp incat am simtit cum adorm cu mana sa intr-a mea...
M-am trezit la spital dupa cateva zile,eram intr-o stare din care nimeni nu stia daca voi reusi sa supravietuiesc...
Sunt doua zile de cand incerc sa termin aceasta scrisoare...Ma gandesc numai la EA,la ochii aceia verzi,la mana aceea calda.De ce "No"?!Ce insemna acest "No"?!!Cred ca-i prea tarziu pentru a mai afla.Simt cum intreg organismul imi cedeaza,simt cum ranile imi zvacnesc si cum sangele vrea sa dea navala.Plang.Plang ca un copil si nu mi-e rusine.As da orice sa o mai vad.Macar o data!..."
Dupa cateva ore de la terminarea celor scrie,soldatul a murit.A murit trist,cu un vis neimplinit...
Iubesc oamenii care-i apreciaza pe ceilalti pentru ceea ce fac,pentru modul in care reusesc sa aduca un zambet pe buzele celorlalti,pentru modul in care ii fac pe oameni sa-si aminteasca de trecut sau sa-si citeasca prezentul printre randurile sale.Se pare ca am castigat respectul unui om care nu ma cunoaste si pe care nu-l cunosc.Ma bucur enorm sa vad ca exista persoane care-mi citesc randurile sarace poate in descriere,dar care reusesc sa starneasca sentimente. Am primit un comentariu la una dintre postari si cu zambetul pe buze l-am citit si recitit de cateva ori.Vreau sa-ti multumesc Adina! Iti intind mana cu respect pentru randurile frumoase scrise! Si sper sa fac tot posibilul sa raman acel "inginer veritabil al sufletului"!
Iti multumesc ca m-ai bine-dispus si ca mi-ai facut ziua mai frumoasa cu doar cateva cuvinte spuse din suflet!
"Esti un veritabil inginer al sufletului !
Ma bucur ca te-am descoperit !"
"-Asculta-ma!
-Te-ascult!
-Vorbeste-mi!
-Iti vorbesc!
-Iubeste-ma!
-Te iubesc!
-Imbratiseaza-ma!
-...
-Sopteste-mi!
-Iti soptesc!
-Promite-mi!
-Iti promit!
-Pe vecie?
-Pe vecie!
-Te iubesc!
-Eu mai mult!
-Demonstreaza-mi!
-Ti-am demonstrat si iti voi demonstra toata viata,dar trebuie sa si simti!
-Simt!Ma iubesti!
-Intr-adevar, te iubesc!
-Iarta-ma!
-Ce sa iert!
-Ca te-am ranit, ca te-am dezamagit!Pentru toate astea!
-Am trecut peste toate si vom mai trece si peste altele!
-Chiar ma iubesti!
-Chiar te iubesc!
-Pentru totdeauna?
-Pentru totdeauna.Te iubesc pe vecie si in fiecare zi din vecie!
-Esti cadoul meu de la Doamne-Doamne!
-NU!Tu esti cadoul meu!
-Te inseli! Te-am gasit si nu-ti voi mai da drumul niciodata.Ma completezi, ma intaresti, m-ai invatat sa am incredere in mine, m-ai invatat ca tristetea nu trebuie sa faca parte din viata mea,m-ai invatat sa iubesc...M-ai invatat sa iubesc!
-Impreuna am invatat aceste lucruri.Daca nu te-as fi intalnit inca as fi fost singur.Esti a mea!
-Suflet pereche!
-Suflet pereche!
-Imbratiseaza-ma si nu-mi mai da drumul niciodata!
-...
-Mi-e dor de tine!
-Dar sunt aici.
-Mi-e dor de tine cand ma gandesc ca la un moment dat vei pleca de langa mine.
-Ma voi intoarce!
-Promite-mi!
-Iti promit!
-Tine-mi mana intr-a ta si nu-mi mai da drumul!
-Niciodata!"
...
De cate ori nu ti-ai spus ca esti o idioata? De cate ori nu ai constietizat ca-l ranesti?? Esti pe cale sa pierzi ce ai mai de pret si simti cum pamantul iti fuge de sub picioare.Simti cum lumea ta e intoarsa pe dos si cum nimic nu iti poate face mai mult rau decat ti-e deja. Vezi tu, credeam ca totul e asa pentru ca cineva acolo sus iti face trecutul,prezentul si viitorul.M-am inselat!Toate astea ti le faci cu mana ta.O mana pe care iti vine sa o rupi din radacina si sa o arunci dincolo de limite. Inchizi ochii si tot ce-ti apare sub pleaopele inrosite de plans e imaginea lui.O imagine de o frumusete inimaginabilia,o fiinta care ti-a adus zambetul pe buze atunci cand credeai ca totul e la pamant.O fiinta care te-a invatat cum e sa iubesti, o fiinta care ti-a redat increderea in tine, o fiinta care te-a schimbat cu totul.Si tu ce faci?Ce mama dracului faci?O ranesti, o seci de puteri si de nervi si nu stii cum sa indrepti totul. Ajungi sa crezi ca esti croita pentru a face rau si numai pentru asta.Usor iti pierzi puterea,iti pierzi incredere, iti pierzi tot. Ai ranit fiinta care te-a iubit ca pe ochii din cap, ai ranit fiinta care ti-a zis ca "te adora"! Ti-a zis ca "te adora" si tu ce faci?Calci stramb prin ceea ce spui si uneori prin ceea ce faci si totul ia sfarsit.Inima-ti bate cu putere,lacrimile iti tasnesc involuntar,iti strabat fata prea alba, iti ating obrajii,buzele uscate. Nu mai simti nimic altceva decat o imensa durere in piept, in suflet,peste tot.
Ai facut tu ce ai facut si si-a pierdut increderea in tine,si-a pierdut iubirea ce o simtea atunci cand te vedea sau cand vorbea cu tine.Nu a mai ramas decat un gust amar,un gust,de care chiar daca scuipa, nu poate scapa.Esti multumita?!Oare esti mandra de tine?Nu,nu esti deloc si suferi!Suferi ca ai reusit prin tot ce faci sa ranesti fiinta pe care o iubesti mai mult ca pe viata ta.Ai ranit dragostea voastra, ai ranit increderea.De fapt ce ai ranit?! Ai faramitat-o!Ai distrus-o,ai...ai secatuit-o.
Inchizi ochii iarasi si ce vezi?!Iar il vezi pe el.E in orice secunda in capul tau.E peste tot in fiinta ta si simti ca usor-usor nu-ti mai ramane nimic.
Adormi si visezi ca esti departe.Esti departe de toti si toate. Singura privesti apusul si te gandesti la tot ce ai facut bun sau rau.Dar toate trec ca un fulger si tot ce-ti ramane in cap nu e decat el.El si atat.
L-ai iubit,il iubesti si il vei iubi mereu fiindca el te completeaza. Crezi in continuare ca el e sufletul tau pereche si ca nimeni nu va mai fii vreodata ca el.Nici macar nu incerci sa te gandesti ca ar mai putea fii cineva ca el.E ca un film cu final trist si ghici ce?! E povestea ta!Plangi,plangi si iar plangi. Mai conteaza ceva?Nu.
P.S.:Amineste-ti tot ce-a fost frumos!
Habar n-ai incotro te indrepti,dar continui sa mergi ca si cum ai avea un drum bine definit in minte si spre care stii ca trebuie sa ajungi cu propriile forte.Incerci sa traiesti in prezent,dar trecutul iti joaca feste. Mintea iti aduce in prim planul gandirii imagini din trecut si te intrebi daca ai ales bine drumul pe care l-ai ales. Te intorci cateodata de unde ai plecat si realizezi ca locul tau nu mai este aici.Simti ca vrei sa ajungi mult mai departe decat ceea ce vezi si nu intelegi cum de s-a ajuns pana aici.Esti socat de tot ce vezi,dar asta e viata si trebuie sa o parcurgi cu bune si rele pentru a deveni un om mai puternic...
\ Sunt zile cand iti amintesti cu drag de ea/el.Sunt zile cand iti doresti ca timpul sa stea pe loc si sa traiesti la nesfarsit o anumita clipa din viata ta.Te simti pierdut,dar nu vrei sa te opresti fiindca stii ca esti mult mai bun decat ceilalti.Vrei sa-ti bandajezi ochii si sufletul si sa nu mai vezi sau sa simti ceea ce altii te fac sa simti. Ti-e dor...ti-e atat de rau incat nu stii cat mai rezisti fara sa vorbesti. Simti ca explodezi si totusi nu ai puterea de a vorbi. Zambetul ti-e doar o masca.O masca ce-ti acopera toate sentimentele, o masca ce te face sa pari altfel decat esti. Zambetul e doar ce ei vad la suprafata,dar numai tu stii ce e in sufletul tau si ce simti. Esti fericit dar simti ca nu esti implinit.Ceva parca iti lipseste si incerci sa nu mai privesti spre trecut si sa vezi doar viitorul.Esti constient ca locul tau nu e in trecut.Ai facut alegeri gresite, ai suportat consecintele si nu te plangi,dar pe dinauntru sufletul ti-e terminat.Ganduri,ganduri,ganduri. La dracu cu toate gandurile!Traieste clipa, traieste-ti viata cum vrei si nu asculta de restul!Iubeste-te pentru ca nimeni nu te poate iubi mai mult decat te-ai putea iubi tu. Lasa-ti masca sa cada si lasa-i sa arunce o privire asupra ta.Vor vedea cat esti de deosebit.Incearca sa fii tu si sa-ti pastrezi gandurile, respectul, naivitatea, inteligenta si altele pe care le detii.Esti propriul tau stapan!
P.S.: -Fii ceea ce vrei sa fii,cand vrei sa fii!-
Oare cine am fost?Oare cine sunt?Oare cine voi fii? Am fost o persoana buna?Sunt o persoana buna?Voi fii o persoana buna?
Cateodata stau si ma intreb incotro ma indrept si ce cacat voi face pe parcurs?! Oare cum voi fii?Oare voi avea copii?Oare voi avea un sot care sa ma iubeasca toata viata?Voi divorta?Voi muri tanara? Zeci de intrebari imi invadeaza mintea si sufletul. Mi-as dori sa-mi pot vedea viitorul si totodata sa nu-l vad.Mi-ar placea sa fie o surpriza frumoasa,dar ma gandesc ca e posibil sa fie una urata. Sunt zile in care imi doresc sa nu ies din casa! Ma rog, casa e mult zis avand in vedere ca stau intr-un camin unde oamenii au un talent deosebit de a te enerva si de a te face sa inveti sa urasti. Unde intalnesti zeci de persoane pe care crezi ca nu le vei intelege niciodata, unde-ti faci prieteni,unde se leaga iubiri. Vezi tu, e o experiena unica,dar cateodata te gandesti cum ar fii sa nu fie asa. Incerci sa privesti pe geam,dar ce naiba sa vezi cand in fata ferestrelor tale sunt copacii care-ti nu-ti ofera posibilitatea de a vedea dincolo de ei. Astepti din tot sufletul sa pleci o data si sa iti faci propriul tau drum, undeva unde sa nu te cunoasca nimeni, sa o iei de la capat.Ai regrete, ai amintiri, ai vise, ai o groaza de lucruri in cap care nu-ti dau pace.Nu poti face nimic,trebuie sa traiesti cu ele si sa le revezi in fiecare zi fiindca creierul tau iti deruleaza aceste imagini ca un serial care-si repeta la infinit episoadele pe un program de televiziune prost. Probabil te gandesti de ce cacat ma mai chinui sa mai scriu... oricum probabil ca nu citeste nimeni. Scriu...scriu fiindca numai prin scris pot sa ma exteriorizez.Numai prin scris imi pot spune ofurile si toate furiile mele.Numai prin puterea degetelor mele imi pot exprima sentimentele sincer.De aceea scriu si de aceea voi continua sa scriu...
Vreau sa am un drum numai al meu,un drum pe care sa pornesc si sa ma intorc doar cand voi fii sigura ca sunt in siguranta. Vreau sa pasesc dincolo de limite, sa privesc rasaritul de pe plaja, sa am langa mine persoana iubita si sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la ceea ce vad. Vreau sa vad apusul dintr-un leagan intr-un parc unde sa nu fiu decat eu si catelul meu( daca va exista unul). Vreau sa ma plimb prin aglomeratia New York-ului cu sute de pungi in mana si sa privesc uimita cladirile uriase.Vreau sa mananc o inghetata de ciocolata si sa ma murdaresc toata ca un copil si sa nu-mi pese de cei care ma vad. Vreau sa invat sa inot ca apoi sa pot inota sub razele lunii. Vreau sa stiu cat mai multe, vreau sa stiu sa raspund la intrebari si sa mi se raspunda. Vreau sa fiu iubita si vreau sa iubesc.Vreau sa slabesc si totusi sa mananc orice fara sa-mi pese ca ma ingras.Vreau sa am un "bebe" si sa-i sarut piciorusele firave. Vreau sa fiu exact cum sunt! Sa fiu iubita pentru ceea ce sunt, sa fiu placuta pentru ceea ce stiu sa fac, sa fiu o prietena buna, o mama buna,o bunica dementiala. Vreau sa fiu EU!
"Mi-am pierdut stralucirea, mi-am pierdut dorinta de a-mi mai dori ceva.Iubesc oamenii,desi cei mai multi dintre ei mi-au rasplatit aceasta dragoste cu rautate, indiferenta si egoism. As vrea sa-i pot uri,dar ei ma ajuta sa traiesc, prin tot ceea ce fac imi ofera o priveliste dezolanta care ma face sa traiesc.Mi-am pierdut stralucirea de mult,mi-am pierdut orice urma din acel "eu" pe care toata lumea il iubea candva.Acum sunt singur incercand sa-mi astern gandurile si sentimetele pe florile din jurul meu.Ele sunt jurnalul meu,ele ma cunosc cel mai bine,ele ma inteleg si ma asculta fara a-mi face reprosuri.Ele imi soptesc, atunci cand vantul sufla usor scuturandu-le si facandu-le sa para umane,ca eu,eu sunt o fiinta frumoasa. Imi canta in linistea serii balade, imi spun poezii despre oameni buni,imi asculta ofurile si ma ajuta sa trec mai departe.Ele sunt cele care-mi ofera o imbratisare atunci cand am nevoie,ele sunt cele care imi zambesc cand am nevoie de un zambet...
Sunt ceea ce oamenii au facut din mine,sunt ceea ce i-am lasat sa faca din mine.Zambesc,desi sufletul mi-e imbibat cu durere.O durere acuta ce-mi macina fiinta facandu-ma sa palesc.Imi pierd culoarea, imi pierd fericirea..."
Un bun prieten mi-a spus intr-o seara ca oamenii ar trebui sa fie precum fluturii.Sa aiba libertatea lor si atunci cand sunt prinsi in capcana mainilor care le "ofera" dragoste sa astepte sa fie eliberati si daca se indragostesc de acel om, sa-i arate iubirea ramanand alaturi de ei.Asta e iubirea...atunci cand oferi unei persoane libertatea,dar ea iti ramane alaturi fiindca te iubeste...
