R.A...Ultima fotografie....

Zace aruncat sub masa de scris pe care ti-am scris primele randuri. Pe care si acum stau biletele netrimise si gandurile ce ma chinuiau noaptea la orele cele mai tarzii.Gandurile in care ma pierdeam,gandurile in care imaginea ta imi aparea iar si iar si iar.
Pozele in care zac amintirile noastre,ultimele noastre amintiri, sunt imprastiate peste tot in camera.Peste tot se simte fumul de tigara pe care l-ai lasat in urma inainte sa pleci.Ultima fotografie e pusa la capataiul patului care ne urmarea fiecare miscare,care ne invaluia cu bratele calde,care ne ferea de tot ce-i rau.Imi amintesc cand iti treceai degetele subtiri,aproape firave prin parul meu des si incurcat.Cand tipam ca ma doare si tu te amuzai copios.Acum parul acela incurcat te asteapta sa te joci iarasi in el,sa il tragi si sa-l incurci. Aparatul de fotografiat e tot in locul in care l-am lasat.El zace aruncat sub masa inspiratiei mele. Sub masa pe care am trantit atatea ganduri si lacrimi.Perdeaua cenusie acopera geamul inchis dand camerei un aer de tristete ce ma duce departe pe culmile insensibilei dureri.Dor.Toate astea dor,nici nu-ti dai seama cat si totusi sper pentru ca esti singura mea speranta.Nu vreau sa o mai numesc ,,ultima fotografie''.Nu vreau sa fie ,,ultima''.Tu,acea fiinta ce nu-mi dadea pace,acea fiinta pe care o iubesc atat de mult,acea fiinta care reuseste sa dea un sens vietii mele,acea fiinta...de neinlocuit.Esti departe.Departe unde eu nu voi ajunge nicicand.Singura speranta,singura iluzie,ultima fotografie. Mi-as dori ca telefonu' sa sune necontenit,mi-as dori ca cel care ma suna sa fii tu,cel care ma suna pentru a-mi zice cat de mult ma iubeste si cat de mult imi simte lipsa.Dar telefonu' nu suna.Si tot praful se aseaza pe el pentru ca eu nu l-am mai mutat din locul acela,e exact acolo unde l-am lasat dupa plecarea ta. O plecare care nu mi-a lasat decat o ultima fotografie cu care-mi alin dorul pentru cateva secunde.
Pasesc agale prin camera unde sute de pagini pline de randuri scrise pentru tine stau adormite pe podeaua rece.Imi intorc capul spre pat si dau cu ochii de poza noastra in care parem asa de fericiti.De ce-ai plecat? Pun intrebari la care tot eu gasesc raspuns.Plecat pentru tine,plecat pentru ei,plecat pentru noi si plecat pentru mine.Imi ridic bratele spre cer si intreb:,,Dee ceee?!''. Nu inteleg sau nu vreau sa inteleg de ce numai poti fi langa mine,de ce nu mai are cine sa ma imbratiseze si sa-mi spuna ca ma iubeste.De ce numai e nimeni care sa imi ia mana si sa mi-o incalzeasca cand imi e inghetata.Si-acum imi caut raspuns singura la propria intrebare.Ma simt atat de rau, intregul organism iti simte lipsa,fiecare celula,fiecare muschi,se zbat sa razbata in dorul nebun ce le-a cuprins.

Ultima fotografie...cu-un aparat vechi....