De-aș mai vrea, n-aș mai putea!

" Sunt un dezastru emoțional. Mi-e dor și nu îmi e. Te vreau și nu te vreau. Nu știu ce e cu inima asta proastă a mea. Nu știu ce vrea, când vrea și de ce vrea. Urlu la ea și îi  spun continuu să înceteze.Îmi râde-n față și-mi spune cât sunt de idiot. Poate are dreptate. Sigur are...
Oare de ce sunt atât de orgolios și nu vreau să te sun? Oare de ce nu pot scăpa de strâmsoarea asta a inimii care mă împiedică să-ți scriu? Oare de ce?
Mă plâng de parcă mi-aș fi pierdut viața. Mă plâng pentru o suferință pur imaginară. Nu te iubesc cu adevarat, daca aș fi făcut-o nu aș fi greșit...iar eu, eu am greșit. Nu o dată, nu de două ori...infinit. 
E dreptul tău să pleci, iar dreptul meu e să continui să trăiesc. Nu mai știu cum e lângă tine și nu mai știu dacă mi-ar plăcea să mai fii lângă mine. Nu ne despart doar sute de kilometri, ne despart ani lumină de indiferență și de așa-zisă iubire neîmplinită. Nu ne-am iubit, ne-am mințit...de fapt, cred ca doar tu. Eu nu te-am iubit, eu te-am adorat. Acum ești doar o altă pasăre călătoare în viața mea tumultoasă. Ai reușit să-ți deschizi aripile și să zbori. Ale mele au fost tăiate. Tăiate de mine și de toată ignoranța de care am dat dovadă. Nu tu ai fost vinovată...ci eu, eu cu ale mele capricii și supărări copilărești. E greu să ai grijă de un copil, dar "ce nu te omoară, te face om! ". Zâmbesc și acum când mă gândesc la tine. Zâmbesc căci, cu siguranță, tu nu ai fost om, cel puțin, nu doar un om. Ai fost copil, ai fost femeie, ai fost tu. Iar eu, eu am rămas același bărbat imatur ce te sună când își amintești după câteva pahare de bautură că a trăit cândva cu tine o "poveste". Ai scris destule pagini pentru mine, învață să scrii pentru tine, iar dacă nu-ți mai amintești cum să o faci, reia albafetul, reia caligrafia claselor primare și educă-te. Eu ți-am închis această șansă. 
E lângă mine și doarme dusă. Nu o iubesc, nu așa cum te-am iubit pe tine. E bizar modul în care mi-amintesc de tine ori de câte ori ea e lângă mine. Nu știu dacă o iubesc sau dacă măcar vreau să o iubesc. Dar, uite că-și face veacul cu un neisprăvit ca mine. Stă, ascultă, țipă și pleacă, dar se întoarce. Tu nu te-ai mai întors și m-am aruncat în brațele ei. Nu vreau să plângă, dar știi că în natura mea există ceva animalic ce iese la suprafață atunci când nu mai poate. Tu m-ai înțeles, dar nu ai rămas. Nu ți-am dat voie să râmâi. Te-am îndepărtat de fiecare dată când simțeam că te iubesc din ce în ce mai tare. Și-acum...acum te ador, dar tu zâmbești cu siguranță în preajma altuia. Norocosul ghinionist. Dacă-ar ști cu ce năzbâtie s-a pricopsit...Dacă ar ști...
Mi-aprind o țigară și mi te imaginez lângă mine...ținându-mi capul în palme, spunându-mi să nu mai fumez atât că inima mea va ceda cândva. Încă-ți simt brațele în jurul gâtului meu, încă-ți simt parfumul pe piele, te simt pe tine..."

Exercițiu de narcisism.

Băi, fato, ridică-ți capul și privește cerul. Cu ochii-n pământ nu vei vedea soarele, de fapt, cred că nici dacă-ți vei ridica privirea nu-l vei vedea dacă ai ghinionul să fie înnorat. Ironia sorții...
Nu te mai compara, învață să trăiești cu tine, nu pe lângă alții. Ești frumoasă... ești frumoasă în orice moment al zilei, chiar dacă nu ți-o zice nimeni. Nu aștepta să ți se spună, nu aștepta apeluri noaptea târziu când ar trebui să dormi. "Feții frumoși "nu vor suna, sunt prea ocupați să saliveze după funduri goale aruncate prin cluburi. Sunt mult prea agitați privind la câtă bere le-a mai rămas în sticlă și gândindu-se că dacă nu vor mai bea una nu vor putea "agăța " gagica tunată ce abia a intrat în club însoțită de alte hiene cu gurile până la urechi, cu fețele strânse de fondul de ten de sute de lei. Ridică-ți privirea și nu te mai gândi la trecut, nu trăi prezentul pentru că nu-ți oferă mare lucru, luptă pentru viitor,nu poate fi decât bine. 
Nu te chinui să-nveți să mergi pe tocuri, lasă-le pe ele să te poarte. Nu te zidi în cărți, citește-le din pasiune. Nu țipa, învață să vorbești în șoaptă. Nu-l mai aștepta, el nu te-a așteptat...
Numără-ți timpul printre succese și lasă-te purtată de valul cunoașterii. Nu mai acumula amintiri cu cimpanzei, păstrează-ți unicornii (cornul are-un rost). Nu-ți mai însuși defecte, creează-ți calități sau conturează-le. Te sfătuiesc să detești. Să detești oamenii pentru care ai plâns, lucrurile care ți-au făcut rău și mai ales...mai ales pe el. 
Cu siguranță n-ai ales bine, data viitoare deschide ochii, de fapt nu, ține-i închiși. N-are rost să-i deschizi acum, să treacă norii, să plouă, să curețe străzile de rahatul cimpanzeilor și să poți păși fără teama că ai putea călca într-un nefericit aruncat de printr-un ungher întunecat. Știu că zâmbești, deși nu vreau să zâmbești, vreau să râzi...să râzi ca o nebună, să plângi de râs și să prinzi aripi. Tu ești singura stăpână, exterior, interior. 
Și urâtă ai fi frumoasă! 

Dincolo de ore sunt suflete...

         " -Nu am timp!"
  "Îmi spui continuu că nu ai timp să vii, iar acum e rândul meu să-ți spun că eu nu am timp să aștept. Am crezut că poate e doar de început, dar e o continuă lipsă din viața mea. Cuvintele scuzabile, orele întârziate la care-mi răspunzi... nimic nu e bine. Mereu sunt vinovat de câte ceva și întotdeauna sunt singurul care încearcă să rezolve situația pentru a fi bine, totuși...Nu e niciodată bine. Și nu e bine din cauza ta. Suferi de un timp de care-mi zici fără oprire că îți lipsește și eu nu fac altceva decât să mă agit ca un tâmpit printre niște gânduri care nu ar trebui să existe în mintea mea. De fapt, ce scop ar avea? În cele din urmă, oricum vei pleca. Toți pleacă. Vei rămâne fără timp și-atunci voi rămâne și eu singur. Am pierdut deja prea mult timp. Un timp pe care l-aș fi putut petrece altfel...nu gândindu-mă la tine. Ascult,fără să vreau,ticăitul ceasului. Încep să nu-l mai pot suporta. Nu vreau să mai zăresc pe lângă mine ceasuri...secundele trec prea greu. 
Nu știu, nu înțeleg și cred că nici nu vreau...
Vorbesc. Port atâtea discuții cu mine încât am ajuns să cred că sunt nebun. Înnebunit de un timp alert. Un timp ce nu-mi permite să fac nimic. Tot ce-am știut și-a modificat înțelesul și sensul. 
Am rămas fără răbdare și voi rămâne și fără rațiune...în curând.
Mă gândesc uneori cum o fi când ți-e dor de mine...asta dacă îți e vreodată. Sper că stârnesc un adevărat iad în tine...

Și peste ani, aici vom fi!

       "Știu că nu am fost așa cum ar fi trebuit. Știu că te-am rănit, știu că uneori am distrus tot ceea ce era mai frumos în tine, dar mai știu și că ori de câte ori am fost singur și m-am întors la tine, m-ai primit. Puteai să nu o faci,puteai să mă lași să trec singur peste obstacolele ce mi s-au înfățișat și să nu te apropii pentru a mă ține de mână și pentru a-mi ridica capul aplecat de lacrimi. Știu că undeva acolo, nu foarte departe, în inima ta încă exist eu. Exist așa cum exiști și tu în a mea. Nu ți-am arătat prea des, dar sunt infinite clipele în care m-am gândit la tine. Acum...acum când vrem să avem timp nu ni-l mai permitem.Viața ne poartă pe căi diferite și atât de îndepărtate, dar știu că și peste ani, aici vom fi. Vom fi aici, ținându-ne de mână și privindu-ne pe furiș. Știu că te-am dezamăgit și poate că o voi mai face, dar vreau să vezi că încă există ceva bun în mine, că încă bate-o inimă aici în corpul ăsta prea greoi. Avem amintiri. Că vrem sau nu să ne amintim de ele, le avem. Sunt adânc imprimate în inima mea,poate a mai rămas o fărâmă din ele și în a ta. Amintirile nu mor niciodată! Doar dacă le lăsăm să moară. Nu vreau să rămâi  o amintire, nu vreau să mă pierzi printre ani. Să mă strângi de mână când te temi, să te privesc dimineața când dormi și să te sărut cu dragoste pe frunte. 
Vreau să-ți urmez pașii pe nisipul încins, să te aud cum te plângi că e prea fierbinte.Să te iau în brațe și să te port cu grijă până la valul înspumat. 
Știu că visez cu ochii deschiși, dar visele nu mi le poate fura nimeni. Nici măcar tu...Mi-ai furat deja prea multe, așa cum ți-am furat și eu...
Și-au trecut ani și vor mai trece. Vom îmbătrâni, poate nu împreună, dar în același timp. Poate ne vom mai întâlni, poate nu ne vom mai recunoaște, dar vom simți. Nici anii nu ne-ar putea lăsa să uităm. Nu pe noi...
Zâmbește! Să nu uiți să zâmbești...și-atunci...gândește-te la mine! Eu o voi face... "

Încerc!

    "Încerc din răsputeri să zâmbesc atunci când ei toți sunt fericiți. Încerc să mă abțin să nu izbucnesc în plâns când știu că undeva, nu foarte departe, tu ești fericit și nici măcar nu-ți mai amintești de mine. Încerc să fiu un om bun și să fac tot ce mi-ai zis să fac...totul pentru binele meu. Încerc să nu mă mai gândesc la tine, dar inevitabil îmi revii în minte. Îmi revii atunci când ei zâmbesc, atunci când ei se sărută cu dragoste și-mi imaginez cum ar fi să te am alături acum și să te strâng în brațe cu toată iubirea ce zace în mine. Îmi imaginez cum ar fi să te pot privi și să-ți pot admira zâmbetul fără să-mi zică nimeni că sunt nebună. Da, sunt nebună atunci când vorbesc despre tine, atunci când plâng de tine. Sunt nebună ori de cate ori pot fi nebună. Îmi curgi prin fiecare venă, te simt în fiecare nerv și te iubesc fără să pot descrie în cuvinte. Te iubesc cu fiecare celulă din organism și te voi iubi mereu. Te voi iubi când voi greși, te voi iubi când voi fi fericită,deși fericirea mea e limitată fără tine. Te voi iubi când tu nu mă vei iubi, poate atunci,chiar mai mult. Te voi iubi în fiecare secundă din fiecare minut. Te voi iubi fiindcă deja o fac nebunește. Te voi iubi la nesfârșit pentru că tu ești cel pe care-l voi păstra mereu în suflet. Nu te-am avut niciun moment pe deplin,dar am visat că te-am avut. Nu m-ai iubit niciun moment, dar te-am iubit ca și cum ai făcut-o. Te-am iubit, te iubesc și te voi iubi întotdeauna. Poate te iubesc fiindcă nu mă iubești. Poate te iubesc pentru că te iubesc. Și încerc,încerc așa cum nu am făcut-o nicicând. Încerc pentru tine...Da, te iubesc! Și da, te voi iubi!Tu n-o faci, dar eu o fac aproape de demență.De ce? Ai fost acolo..."

Kilometri de suflet

    "Știu de prea mult timp cum e să treacă timpul fără tine. Știu de prea mult timp că eu sunt singurul vinovat pentru tot acest timp pierdut. Nu te pot avea, dar vreau să fii fericită. Meriți!Meriți asta mai mult ca oricine. Sunt nimeni, dar tu ești totul pentru mine. Merg pe străzi pline de oameni și toți zâmbesc, doar e Crăciunul. Sper ca tu să fii fericită și să te bucuri de el așa cum eu nu pot s-o fac. Nu voi trece mai departe, te voi iubi și după ani de zile. Te voi iubi fiindcă ai fost singurul om care m-a ajutat să-mi descopăr drumul și să-l urmez. Vreau să radiezi de fericire atunci când îl ții de mână,chiar dacă eu mor de dinăuntru. Vreau să-l iubești, dar mai ales, vreau ca el să te iubească. Cât de departe ești oare de mine? Câti kilometri de suflet ne despart?Nu vreau să aflu, nu vreau să mai știu. Vreau să râzi, vreau să plângi de fericire, vreau să trăiești toate emoțiile pe care ți le-aș fi putut oferi eu. Acum sunt prea departe...de tine, de mine, de noi. Un Crăciun cu lacrimi în ochi, un Crăciun cu tine-n gând și-n suflet.Un Crăciun cu bătăi prea triste ale inimii. Un Crăciun în care mi-aș fi dorit să te țin de mână și să te privesc în ochi spunându-ți că pe lista mea de Crăciun, tu ai fost prima și singura dorință. Ai fost prima mea alegere, aș fi vrut să fiu și eu prima ta alegere. Poate cândva, pentru altcineva voi fi...Poate cândva voi reuși să trec peste dragostea asta și să te las să fii fericită fără să te împiedic în gândurile mele. Vreau să fii tot ce vrei să fii,când vrei, cum vrei,cu cine vrei! Departe de mine, chiar...
Pot s-o fac. Te iubesc mai mult decât iubește un copil momentul când își primește cadourile de la Moș Crăciun. Te iubesc așa cum cerul își iubește stelele, te iubesc așa cum râul își iubește apa. Te iubesc așa cum munții își iubesc crestele, așa cum brazii își iubesc acele. Te iubesc cum te iubesc și te voi iubi cum te voi iubi. Te iubesc pentru că te iubesc! Sunt doar om, nu pot fi dincolo de asta,dar te voi iubi dincolo de orice. Te iubesc pentru că m-ai făcut să te iubesc.
Fii fericită,așa te voi iubi mereu!
Și chiar dacă aș muri tânăr, aș muri fericit că te-am cunoscut.Aș muri cu o inimă plină de iubire, aș muri îngropat în gânduri despre tine. Aș muri cu numele tău pe buze.
Dacă aș muri tânăr, aș muri cu tine-n gând. Aș râde în fața morții și aș plânge de fericire.Cum altfel cu imaginea ta în gând?Dacă...doar dacă... "

Tu iubește-mă! De restul am eu grijă!

Iubește-mă!Iubește-mă în felul tău, căci în al meu e imposibil.

Iubește-mă ca și când nu am mai avea timp!

Iubește-mă ieri, iubește-mă azi, iubește-mă mâine!

Iubește-mă ca tine, iubește-mă ca ei, iubește-mă oricum!Dar, iubește-mă!

Iubește-mi părul, iubește-mi inima, iubește-mi chipul, iubește-mă fiindcă te iubesc!

Iubește-mi îmbrățișările, căci eu le-ador pe-ale tale!

Iubește ceea ce iubesc la tine!

Iubește tot ce te-nconjoară, dar mai mult pe mine!

Iubește dimineața, eu mi-amintesc de tine!

Iubește noaptea, plâng pe ea!

Iubește timpul, el mi te-aduce!

Iubește tot ce n-ai iubit vreodată, dar nu uita de mine!

Iubește norii, dar zărește soarele!

Iubește-mi vorbele, dar alină-mi lacrimile!

Iubește-mă acum, eu te-am iubit atunci!

Iubește-mă să te iubesc!

Iubește-mă!Iubește-mă!Iubește-mă!