luni, 16 februarie 2015

Dincolo de ore sunt suflete...

         " -Nu am timp!"
  "Îmi spui continuu că nu ai timp să vii, iar acum e rândul meu să-ți spun că eu nu am timp să aștept. Am crezut că poate e doar de început, dar e o continuă lipsă din viața mea. Cuvintele scuzabile, orele întârziate la care-mi răspunzi... nimic nu e bine. Mereu sunt vinovat de câte ceva și întotdeauna sunt singurul care încearcă să rezolve situația pentru a fi bine, totuși...Nu e niciodată bine. Și nu e bine din cauza ta. Suferi de un timp de care-mi zici fără oprire că îți lipsește și eu nu fac altceva decât să mă agit ca un tâmpit printre niște gânduri care nu ar trebui să existe în mintea mea. De fapt, ce scop ar avea? În cele din urmă, oricum vei pleca. Toți pleacă. Vei rămâne fără timp și-atunci voi rămâne și eu singur. Am pierdut deja prea mult timp. Un timp pe care l-aș fi putut petrece altfel...nu gândindu-mă la tine. Ascult,fără să vreau,ticăitul ceasului. Încep să nu-l mai pot suporta. Nu vreau să mai zăresc pe lângă mine ceasuri...secundele trec prea greu. 
Nu știu, nu înțeleg și cred că nici nu vreau...
Vorbesc. Port atâtea discuții cu mine încât am ajuns să cred că sunt nebun. Înnebunit de un timp alert. Un timp ce nu-mi permite să fac nimic. Tot ce-am știut și-a modificat înțelesul și sensul. 
Am rămas fără răbdare și voi rămâne și fără rațiune...în curând.
Mă gândesc uneori cum o fi când ți-e dor de mine...asta dacă îți e vreodată. Sper că stârnesc un adevărat iad în tine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu