Nerozie...

   De cele mai multe ori stai si te gandesti la ce ai facut in viata ta?! Cum i-ai facut pe altii sa planga, cum mama te suna plangand reprosandu-ti ca nu faci aia,ca nu o faci pe cealalta.Iti amintea intotdeauna de investitia materiala pe care a facut-o cu tine,ajungandu-se poate la un esec. Iti amintesti de tatal tau,iti amintesti ca si el iti reprosa de aceiasi bani cheltuiti pe curu’ tau ca tu sa ajungi cineva. Si tu ce-ai facut?!O intrebare retorica,bineinteles.Ei nu-i pot gasi raspuns,tu nu-i poti gasi.Nimeni nu poate…Ti-amintesti de toate sentimentele investite in oameni de nimic?!Ti-amintesti de lacrimile varsate de nervi,de lacrimile varsate din cauza durerii sufletesti?Idiotule!

Ti-amintesti toate reprosurile,toate cuvintele grele care se varsau asupra ta ca o ploaie torentiala. Le acceptai si continuai sa mergi spunandu-ti ca maine nu vei mai face la fel.Maine o iei de la capat. Maine primesti aceleasi reprosuri care parca sunt puse pe repeat intr-un player erodat. Le asculti la infinit si dupa ce au incetat ai inchis iar ochii. Simti ca nu poti face nimic si te scalzi intr-o stare de totala indiferenta fata de tot ce-i in jurul tau. Nu te mai gandesti la ei,nu te mai gandesti la tine, privesti si atat.

Inchizi iar ochii…macar atat sa poti face de buna voie. Inchizi ochii si devii un criminal.O privesti pe ea. Ea e cea care ti-a sfarmat sufletul cand aveai nevoie de intelegere.Il privesti pe el,el e cel care nu a stiut sa te asculte,reprosandu-ti intotdeauna cate ceva.Ii privesti pe ei toti si printre ei ii zaresti si pe cei care ti-au fost alaturi.Parca nu-ti mai pasa.Esti indiferent la tot ceea ce-ti zic,esti imun la toate relele si la toate lucrurile bune.Calci peste morti si vii,dar speri sa ajungi acolo.

Te-ai saturat sa-i dezamagesti.Iti imaginezi ca ai ajuns acolo unde si-au dorit si ca nu vor mai avea ce sa-ti reproseze.Tembelule!Reprosurile sunt pentru totdeauna.Acum iti reproseaza ca au cheltuit prea multi bani cu tine si ca trebuie sa te descurci singur.”Prietenii” isi vor momentele petrecute cu tine inapoi si tu nu le poti oferi.Esti ingropat in datorii…

Pari atat de odihnit,fata ti-e mai frumoasa ca niciodata,dar…interiorul tau e obosit.E obosit sa astepte un “felicitari” spus din tot sufletul,e obosit sa astepte iubirea vesnica,e obosit sa mai viseze.

Iti trec zeci de mii de ganduri prin cap.Te gandesti la cei care au murit prea tineri,la cei care au murit prea batrani,la cei care nu vor apuca sa-si auda copilul strigandu-le numele.Te gandesti la ei,chiar daca ei nu au facut-o. Te gandesti la toti si toate…

Gandesti prea mult! Un sfat prietene,nu mai gandi! Viata ta ar fi mult mai frumoasa!

O femeie desteapta asteapta!

      Ai plecat lasand-o sa te astepte cu sufletul la gura. Ai plecat fara sa privesti in urma,dar dandu-i o speranta ca poate candva te va revedea. Ai plecat gandindu-te ca nu va fi atat de nebuna incat sa te astepte,pe tine,cel care nu i-a oferit nimic in schimbul privirii triste. Ce usor ti-a fost! Ai plecat cu zambetul pe buze,ai plecat cu fruntea sus,iar pe ea ai lasat-o cu capul aplecat si cu lacrimi pe obrajii palizi.
Vezi tu,exista unele femei care au un orgoliu prea mare pentru a-si arata suferinta.Plang acum,se descarca si apoi isi reiau zambetul pe buze.Ea e una dintre femeile care face asta.Si-a sters lacrimile,si-a refacut machiajul stricat de tine,s-a imbracat si a plecat sa-si cumpere haine noi.Nu le va mai purta niciodata pe cele pe care le-a purtat atat timp cat a fost cu tine. Cutreiera magazinele in lung si-n lat,atrage priviri,dar nu le da importanta,tu inca esti in sufletul ei. Isi alege o rochie rosie si in seara asta merge sa uite de tot. In seara asta,dragul meu,va uita de tine. O privire mai curioasa ii atrage atentia.E un barbat inalt,brunet,bine facut care,din nefericire,seamana cu tine. Il priveste,ii analizeaza cutele fetei,el ii zambeste voind parca sa se apropie,dar n-are curaj.Ah,lasul! Ea nu lasa garda jos si-si urmeaza planul:acela de a-l face sa se apropie pe individul acela care-ti seamana atat de bine si sa-l refuze cu zambetul pe buze.Reuseste si acesta cade in mrejele seductiei lasandu-se parca purtat de o adiere a dragostei la prima vedere. Se apropie din in ce in ce mai mult,dar timid. Buzele parca-i stau sa rosteasca un "Buna" neincurajat. Il saluta ea,iar el ramane socat.Nu reuseste sa se adune,iar cand o face deja e prea tarziu,ea a plecat de mult cu rochia rosie. Nu-l vrea fiindca el nu e decat o copie a ta. Originalul e mult deasupra si asta ii da forta sa isi continue deplasarea fara ca macar sa intoarca privirea pentru o secunda. El priveste spre ea,admirandu-i formele suave si parca-ar vrea sa alunece pe urmele ei. In mintea lui nu e decat un gand: "Inca-l asteapta pe el!",zambeste si o urmareste pana nu mai reuseste sa o gaseasca in multimea de femei,care par incredibil de urate. 
Ceea ce tu nu stii e ca intotdeauna o femeie desteapta asteapta! 

Nu.Tie niciodata!

         Nu stiu daca iti amintesti,dar mi-ai spus candva ca daca vei imbatrani si vei fi o "povara" pe umerii familiei,vei vrea sa fii eutanasiat. Te-am privit socata,ochii imi erau plini de lacrimi si inima facuta bucati.Probabil n-ai remarcat,dar pe fata mi se putea citi cu usurinta disperarea care ma cuprinsese la gandul ca va veni un timp in care tu nu vei mai fii. As fi vrut sa te imbratisez si sa-ti spun ca niciodata nu te voi lasa sa faci asta. Cum poti fi atat de egoist?Cum ai putut sa spui un asemenea lucru?Te-ai gandit numai la tine si deloc la restul...
Dragul meu,viata trebuie infruntata cu bune si rele,trebuie traita, cu toate ca de multe ori traim,dar nu stim de ce?! Chiar si atunci cand ajungi sa depinzi de altii,vor exista persoane care vor avea grija de tine cu dragoste,te vor ocroti cu o extraordinara grija si vor incerca sa-ti ofere tot ce au mai bun ca tu sa te simti viu.Nu le fa una ca asta,nu-ti dori un asemenea lucru.Gandeste-te la copii,gandeste-te la nepoti,gandeste-te la mine. Poate-ti voi fi o viata intreaga alaturi si la sfarsit,cand va trebui sa fim numai noi doi,tu vei fi acolo langa mine.Ne vom tine de mana,ne vom privi,oricare ar fi situatia ta.Nu pot concepe ca tu sa-ti curmi zilele cu ajutorul unei persoane straine,fiindca eu niciodata nu as putea sa spun cand se va sfarsi viata ta.Am nevoie de tine pana cand imi voi da ultima suflare,am nevoie de tine orice ar fi.Trebuie sa fi acolo...si eu am fost acolo. Trebuie sa-mi zambesti si sa ma privesti,macar atat.E de ajuns sa stiu ca ma iubesti.Nu fi egoist!Vei muri si ne vei lasa in urma,dar la sufletele noastre nu te gandesti?La inimile noastre secate de pierderea ta?Nu te-as ajuta niciodata sa faci un asemenea pas. Te-as tine de mana cand ti-ar fi mai greu,as pasi cu tine spre lumi necunoscute,chiar daca nu stim ce se ascunde dincolo de acei "munti"imaginari.As face orice pentru tine,dar niciodata nu te-as omori!
Poate-mi vei spune ca persoana care te va ajuta sa mori,va fi cea care te iubeste cu adevarat. Esti un egoist,egoist,egoist. Cine te poate iubi mai mult ca mine?Cine te-ar tine de mana si,desi ar avea o teama uriasa fata de necunoscut,ar continua sa iti zambeasca si sa astepte ca tu sa faci primul pas spre o directie incalcita?Eu,dragul meu.Voi spune "nu" pana cand voi putea vorbi.Voi spune "nu" din priviri.Voi spune "nu" cu inima si cu finele cute ale fetei imbatranite.
Poate acum eu sunt cea egoista,dar gandeste-te ca ai atatea inimi care-si doresc sa fii aici. Poate candva voi intelege "cererea"ta,dar timpul va trece si raspunsul poate nu va veni.Asteapta, fii calm, invata sa intelegi si nu uri pentru deciziile luate.Dar nu-ti lua viata.Lasa-te purtat de adierile vantului primavaratic pana unde te opreste.De acolo continua sa mergi pana simti ca nu mai ai putere,dar nu renunta nici atunci. Gandeste-te la mine...

Femeie,esti frumoasa!

          Femeie,esti plina de feminitate,de eleganta si de o inteligenta specifica tie.Esti supla,inalta,ai ochii negri,ai pielea alba,ai parul negru si lung. Umerii iti sunt firavi,mainile subtiri si albe iti atarna pe langa corp.Esti frumoasa,esti dorita. Poti fi cand blanda,cand salbatica. Esti puternica,treci cu zambetul pe buze in fata tuturor,chiar daca sufletul tau e ravasit de durere. Porti in pantec noua luni o fiinta si o aduci pe lume.Poti suporta dureri neimaginabile de barbati,poti fi si rea si buna,poti fi calma si nervoasa,poti trece de la o stare la alta fara nicio greutate.Esti o actrita deosebita,stii sa minti frumos,stii sa spui adevarul crunt in figuri de stil. Ranesti,dar ranesti numai daca esti ranita. Iubesti cu toata fiinta ta si astepti acelasi lucru.Esti dezamagita,plangi,te enervezi,iti stergi lacrimile si mergi mai departe.Ai sufletul sfarmat,dar zambetul ti-e in continuare pe buze.Cutele fetei tale sunt line si calme,obrajii iti sunt subtiri, aproape vazandu-se dincolo de ei.Nasul subtire si mic iti ofera surplusul de eleganta.Sprancenele atent desenat cu o pensula de calitate iti da senzatia de superioritate peste celelalte specimene numite "fiinte umane". Esti plapanda,dar suporti inzecit durerile. Esti femeie,dar poti fi si "barbata".Poti fi copil,poti fi adolescenta,poti fi femeie,poti fi mama,poti fi tata.Esti plina de calitati,esti plina de dragoste,esti plina de ura.Ai toate sentimentele in suflet,dar nu le oferi pe toate. Suferi,dar durerea pe care o provoci e inestimabil mai mare. Esti mandra,esti modesta,esti lasa,esti curajoasa,esti tot ce vrei. Ti-ai propus sa zambesti orice ar fi,ai zambit.Ti-ai propus sa plangi in spatele cortinei vietii,ai plans,ti-ai propus sa porti o masca care sa te arate cruda,dar interiorul ti-e cald. Esti femeie,esti o femeie frumoasa. 
Suporti atat de multe incat,la un moment dat,devii imuna la tot raul lumii.Pasesti rafinata cu pantofii lacuiti,intr-o rochie neagra lunga,cu spatele gol.Parul iti cade pe spate in valuri,umerii iti sunt incordati,mainile iti stau drepte lipite de trunchiul subtire. Intri in incapere si privirile sunt indreptate spre tine.Esti importanta,esti o prezenta uimitoare.Esti atragatoare,esti inteligenta,esti tot ce si-ar putea dori ei. Ii privesti dezgustata de tot si le arunci un zambet ironic.Ei  sunt prea uimiti de ceea ce vad si iti iau zambetul ca pe o tentativa de cucerire.Ah,cat se insala! Vor sa se apropie,dar prestanta ta nu le permite aceasta apropiere.Le intorci spatele si-ti continui mersul elegant. I-ai cucerit,dar nu-ti pasa...nu-ti mai pasa.Acum stii ca esti frumoasa,acum stii ca puterea e in mainile tale.Femeie,nu uita,esti frumoasa!

Punct.

     Ma tii de mana,ma privesti cu niste ochi schimbati.Ma imbratisezi,ma saruti.Eviti sa ma privesti,dar iti observ fiecare gest al fetei,fiecare cuta fina a obrazului,fiecare trasatura frumoasa. Sunt fascinata de "capodopera" ce mi se intinde inaintea ochilor.Esti perfect in ochii mei prea tristi.Esti definitia sublimului sau poate e doar inima mea trista care te priveste,care te doreste,care ar vrea sa urle ca i-a fost dor de tine...dar e inchisa in cusca sufletului.Un suflet trist si incarcerat de prea multa durere.E teama...e teama de esec.E un mare gol in sufletul meu pustiit.E un gol ce nu poate fii acoperit prea curand,poate niciodata...Esti atat de aproape de mine,dar atat de departe.Gandul ca vei pleca curand imi face bataile inimii sa depaseasca normalul.Esti ca un drog ce creeaza dependenta,un drog pe care mi-l doresc,dar pe care nu-l pot "cumpara"...
Imi doresc...imi doresc atat de mult sa ma iei de mana,sa privim rasaritul impreuna si sa imi vorbesti,fara sa te uiti la mine,sa-mi vorbesti si sa-mi spui ca ti-ai dori ca acel moment sa nu se termine niciodata.Mi-as dori sa pot sa cred ca e adevarat ce se intampla,dar e doar o iluzie,ca multele altele din viata mea.Visez cu ochii deschisi,te visez pe tine langa mine,te visez privindu-ma,te visez sarutandu-ma,te visez cuprinzandu-mi trupul cu bratele tale albe,ocrotindu-ma de toate relele lumii.Dar...doar visez. 
Esti,poate,mult prea departe de mine cu sufletul.Poate sufletul tau are un alt suflet undeva acolo si eu nu sunt decat o marioneta in mrejele destinului sarac in metafore si epitete pentru mine.Sarac in culori si-n zambete oferite din suflet.Esti inceputul si sfarsitul meu,asta vreau sa cred.Te iubesc cu bune si rele,iti iubesc subtilele imperfectiuni,iti iubesc ochii,iti iubesc buzele,iti iubesc zambetul.Iti iubesc intregul "tu".Esti un amalgam de comparatii,de metafore,de epitete.Esti "figurile" mele "de stil",esti baza unei compozitii fara greseli.Esti "tu" si restul...

Un nebun indragostit...

 Cine esti?De ce ma chinui?De ce te tii ca o scama de sufletul meu?!De ce incerci sa-mi impovarezi si mai tare viata deja mizerabila?Stii cum ma simt?Nu,normal ca nu stii,fiindca nu ai trecut niciodata prin asa ceva.Urli,plangi,razi…rasul tau isteric ma termina psihic si nu reusesc sa gasesc o scapare. Esti al naibii de enervanta.Imi musc buzele uscate;simt cum lacrimile navalesc pe obrajii palizi. Tremur,plang,rad,tip,vorbesc in soapta.Ma simt ca o un nebun intr-un spital de nebuni.Aud voci,zaresc fantome.Te zaresc pe tine:fantoma vietii mele.Pleaca!Te rog pleaca si nu ma mai framanta. Lasa-ma sa-mi petrec viata cum stiu si cum pot.Nu ma mai amagi,nu ma mai intrista,nu ma mai fa nefericit.Lasa-ma sa iubesc pe cine vreau,cum vreau!Visez,de fapt imi imaginez ca visez.Nu mai pot nici sa visez de cand imi amesteci gandurile.Imi imaginez o barca pe-un lac limpede.Sunt singur in ea.Soarele rasare.Ii zaresc razele si observ cu uimire cerul rozaliu ce mi se infatiseaza inaintea ochilor. E liniste.O liniste mormantala… In departare zaresc o forma ce pare a fii o fiinta umana,dar probabil doar mi se pare.Vaslesc mai aproape si imi dau seama ca intr-adevar acolo undeva departe e o fiinta.Am un sentiment ciudat ce-mi strange inima ca-ntr-un pumn.As vrea sa pot tipa sa se intoarca sa-i  vad chipul,dar nu o fac si nici acea forma nu-mi da atentie.Corpul fragil sta nemiscat privind spre cer.Parul ondulat si lung ii atarna pe spatele gol.Are o piele extrem de alba. N-am mai vazut niciodata asa ceva.E ciudat de placut sentimentul ce-mi cutreiera organismul.Intind involuntar mana si incerc sa o prind. Mi se infatiseaza,in toata splendoarea, goala.Formele-i spectaculoase imi ofera o imagine de neuitat.Ii admir sanii,coapsele si abdomenul slab. E atat de slaba incat mi-e teama sa o ating.Imi surprinde privirea si ochii de-un negru formidabil se fac din ce in ce mai mari.Nu incearca sa se acopere.Nu are nicio problema cu faptul ca o privesc ca un lunatic.Ma priveste si ea si-mi zambeste.Are cel mai frumos zambet.Genele-i lungi si negre ofera ochilor o frumusete divina. Se apropie de mal si imi intinde mana.Sunt inca departe de ea.Ma apropii usor vaslind ca un mort,de parca nu as mai avea putere in brate.In cele din urma ajung cu greu la mal si pasesc spre ea.Imi intoarce spatele si pleaca.Paseste calm si silentios ca si cum ar vrea sa fie prinsa. Nu alerg,doar merg in spatele ei.Nu ma satur sa o privesc.Se mai intoarce din cand in cand si-mi ofera un zambet.E inestimabil.Se aseaza pe cuvertura de frunze a batranului stejar.Ma dezbrac si ma asez gol langa ea.Privim cerul,stam unul langa celalalt fara sa ne atingem.Imi fac curaj si o privesc. E asa frumoasa. Trasaturile sale parca sunt ireale. Ii prind mana intr-a mea si nu o las sa scape. Simt ca daca i-as da drumul nu as mai vedea-o niciodata.Deodata,o muzica lina inconjoara totul. E un sunet suav de vioara.Se aude de peste tot.Privesc in jur si nu vad nimic.Ea ma priveste iar si zambeste. Zambesc si eu.Isi intoarce privirea,dar nu incetez sa o privesc.Inconjurati de natura si de muzica lina a viorii ne lasam purtati de valul imaginatiei.Nu stiu ce-si imagineaza ea si nici nu incerc sa imi dau seama,las totul pe seama firescului.Dar sa fie oare normalul care face asta?Sau doar ceea ce mintea mea-si imagineaza.Totul e atat de real.Inchid ochii pentru o secunda.Ce-am facut? Mana ei nu mai e intr-a mea.Nu mai e nicaieri.O caut disperat,dar nu reusesc sa o gasesc.Muzica continua sa se auda si nu pot sa deslusesc de unde se aude.E imprastiata peste toata natura.Inchid ochii iar si iar si iar.Dar nu mai apare.Ma ridic cu lacrimi in ochi,ma imbrac incet poate-poate va venii.Pasesc cat de incet pot si privesc continuu in urma mea.Nu mai e.Muza mea a disparut.Ma intorc la barca,vaslesc departe de mal.Privesc spre stanca unde am vazut-o prima data…nici acolo nu mai e…Sunt singur in barca mea…iar.Soarele apune,cerul rosiatic imprastie culoare trista.Imprastie culoare trista si peste sufletul meu.Ma ghemuiesc in barca mea si inchid ochii.Mi-o imaginez langa mine si intr-un final reusesc sa adorm.Inca-mi simt obrajii strabatuti de lacrimi.Le las acolo pentru a-mi face rani care sa-mi aminteasca mereu de ea.Muza vietii mele,muzica sufletului meu,visul meu frumos.

Zambesc si plang in acelasi timp.Sunt nebun…

Doi trecatori si un felinar singuratic...

                  Doi trecatori.Se cunosc,dar nici macar nu se privesc.Isi simt hainele cum li se ating atunci cand trec unul pe langa celalalt,dar niciunul nu are curaj sa-si indrepte privirea asupra unor ochi ce ar vrea cu disperare sa fie vazuti.Se opresc unul in spatele celuilalt,dar nu se intorc.Nu au curajul sa-si infrunte trecutul si sa porneasca impreuna spre viitor.Raman doar doi trecatori in linistea mormantala a noptii.
Sunt ei doi si noaptea intunecata.Nu e nimeni pe strada,un singur felinar arunca lumina intr-o parte a strazii facand-o sa para extraordinar de mica.Se-ntreaba daca e "bruneta sau blonda?" exact ca-n poezia lui Verlaine.Nu-si mai aminteste nici macar culoarea ochilor ei.A uitat tot,dar sentimentele i-au ramas acolo in suflet,de unde nimeni nu va putea sa i le scoata vreodata.Inca o iubeste si e convins ca si ea il iubeste.Dar nu se privesc...inca nu au curaj.
Razele lunii imprastie o lumina timida peste blocurile cenusii.Peisajul este si mai trist.Melancolia isi face loc in sufletele lor nelasandu-i sa respire. Buzele le sunt umede din cauza lacrimilor ce au scapat din celula ochilor.Si-ar dori sa fie orbi sa nu se mai poata vedea niciodata,sa nu mai treaca fara sa-si vorbeasca.Inima le bate cu putere si chipul le e strabatut de santuri ale lacrimilor. Stau intr-un colt in intuneric si-i privesc.As vrea sa pot merge sa-i fac cumva sa-si vorbeasca.Dar eu nu am nicio putere asupra faptelor lor.Singurul lucru pe care-l pot face este sa-i privesc si sa ma rog sa se intoarca unul catre celalalt,sa se priveasca in ochi,sa uite de durerea ce le macina sufletele,sa-si lase mintea sa se odihneasca si sa se foloseasca de inima.
Picioarele lor nu mai au putere sa mai faca vreun pas.Sunt tintuiti la cativa metri distanta si nu au curaj...nu au curaj sa-si vorbeasca.
-PENTRU DUMNEZEU VORBITI-VA,IUBITI-VAAAAA!
Nu mai pot sa tac si rabufnesc.Ma privesc uimiti si intr-un final ochii lor se intalnesc.Privirile sunt ucigator de dureroase.Plang amandoi si nu-si vorbesc.In cele din urma el se indreapta spre ea si o imbratiseaza.Ea nu riposteaza...il astepta.Se strang in brate fara sa-si vorbeasca si stau asa minute in sir.Ii privesc cu zambetul pe buze si sunt multumit ca am reusit sa ii fac sa isi recapete curajul.
Acum,pe langa felinarul singuratic,sunt doi trecatori ce se tin de mana,privindu-se cu dragoste si cu incredere.Se indreapta spre viitor.Un viitor ce-i asteapta cu bratele deschise pentru a continua o poveste ce nu a indraznit sa-si faca un sfarsit.Acum sunt doar ei doi.Ii las si-mi indrept pasii spre alti doi trecatori pentru a-i face sa se priveasca,pentru a-i face sa-si aminteasca de iubirea lor.
Cine sunt eu oare?N-am nici cea mai vaga idee...Stiu ca sunt aici cu un scop si acela este de a-i...ajuta....
Imi tarai picioarele si aud frunzele fosnind sub talpile mele grele.E toamna si copacii sunt goi.
E toamna si-n sufletul meu.Pasesc agale si zaresc o fiinta pe una dintre bancile parcului nostalgic. Parul ondulat ii cade usor pe spate acoperindu-i umerii firavi.Parfumul ei imi e atat de cunoscut.Sa fie...sa nu fie...Mii de ganduri imi trec prin cap si imi pierd curajul.Acum eu sunt cel fara curaj.
Cu capul aplecat ma apropii usor de banca si ii soptesc numele.Ma aude si se intoarce.E chiar ea...
Ochii-i mari si albastri,de-o claritate profunda,parul aruncat haotic pe spate,chipul ei curat si angelic ma fac sa-mi simt deodata obrajii uzi.Plang.
Se apropie si cu mana-i calda imi sterge buzele,ochii si obrajii fierbinti. E atat de firava.O imbratisez si isi lipeste capul de pieptul meu.O strang cu grija fiindu-mi teama sa nu o ranesc. Un alt felinar singuratic arunca vapai de lumina spre banca.Frunzele acopera stradutele minuscule ca un covor viu colorat.Ma simt fericit.Sunt fericit.
Acum noi suntem doi trecatori...doi trecatori pasind spre viitor...