De
cele mai multe ori stai si te gandesti la ce ai facut in viata ta?! Cum i-ai
facut pe altii sa planga, cum mama te suna plangand reprosandu-ti ca nu faci
aia,ca nu o faci pe cealalta.Iti amintea intotdeauna de investitia materiala pe
care a facut-o cu tine,ajungandu-se poate la un esec. Iti amintesti de tatal
tau,iti amintesti ca si el iti reprosa de aceiasi bani cheltuiti pe curu’ tau
ca tu sa ajungi cineva. Si tu ce-ai facut?!O intrebare retorica,bineinteles.Ei
nu-i pot gasi raspuns,tu nu-i poti gasi.Nimeni nu poate…Ti-amintesti de toate
sentimentele investite in oameni de nimic?!Ti-amintesti de lacrimile varsate de
nervi,de lacrimile varsate din cauza durerii sufletesti?Idiotule!
Ti-amintesti toate reprosurile,toate cuvintele
grele care se varsau asupra ta ca o ploaie torentiala. Le acceptai si continuai
sa mergi spunandu-ti ca maine nu vei mai face la fel.Maine o iei de la capat. Maine
primesti aceleasi reprosuri care parca sunt puse pe repeat intr-un player
erodat. Le asculti la infinit si dupa ce au incetat ai inchis iar ochii. Simti
ca nu poti face nimic si te scalzi intr-o stare de totala indiferenta fata de
tot ce-i in jurul tau. Nu te mai gandesti la ei,nu te mai gandesti la tine,
privesti si atat.
Inchizi iar ochii…macar atat sa poti face de
buna voie. Inchizi ochii si devii un criminal.O privesti pe ea. Ea e cea care
ti-a sfarmat sufletul cand aveai nevoie de intelegere.Il privesti pe el,el e
cel care nu a stiut sa te asculte,reprosandu-ti intotdeauna cate ceva.Ii
privesti pe ei toti si printre ei ii zaresti si pe cei care ti-au fost
alaturi.Parca nu-ti mai pasa.Esti indiferent la tot ceea ce-ti zic,esti imun la
toate relele si la toate lucrurile bune.Calci peste morti si vii,dar speri sa
ajungi acolo.
Te-ai saturat sa-i dezamagesti.Iti imaginezi ca
ai ajuns acolo unde si-au dorit si ca nu vor mai avea ce sa-ti
reproseze.Tembelule!Reprosurile sunt pentru totdeauna.Acum iti reproseaza ca au
cheltuit prea multi bani cu tine si ca trebuie sa te descurci
singur.”Prietenii” isi vor momentele petrecute cu tine inapoi si tu nu le poti
oferi.Esti ingropat in datorii…
Pari atat de odihnit,fata ti-e mai frumoasa ca
niciodata,dar…interiorul tau e obosit.E obosit sa astepte un “felicitari” spus
din tot sufletul,e obosit sa astepte iubirea vesnica,e obosit sa mai viseze.
Iti trec zeci de mii de ganduri prin cap.Te
gandesti la cei care au murit prea tineri,la cei care au murit prea batrani,la
cei care nu vor apuca sa-si auda copilul strigandu-le numele.Te gandesti la
ei,chiar daca ei nu au facut-o. Te gandesti la toti si toate…
Gandesti prea mult! Un sfat prietene,nu mai
gandi! Viata ta ar fi mult mai frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu