Tu n-ai murit, iubito!

"Nu, n-ai murit,te-ai dus doar într-un loc mai bun. Un loc unde durerea ta s-a sfârșit, unde ai scăpat de crunt. Poate nu te-am iubit cum ar fi trebuit să o fac, dar te-am iubit, iubito și nimeni nu-mi poate contesta iubirea. Poate nu ți-am arătat mereu, dar ai știut-o, altfel, cum ai fi reușit să stai lângă mine atâția ani? Am plâns,iubito și voi mai plânge ani de-a rândul. Voi plânge căci, cu bune și rele, ai fost a mea și eu al tău. Te privesc sugrumat de durere și încerc să mă resemnez. Credeam că-mi va fi mai ușor, dar nu-mi e. Cine-mi va strica momentele de avânt nebun în povestirile mele, dacă nu tu? Cine-mi va spune că masa e gata și cine-mi va urmări fiecare înghițitură? Tu nu vei mai fi...nu lângă mine, dar cu mine. Am să te port mereu, căci și tu m-ai purtat. M-ai purtat dincolo de rele, m-ai ridicat peste obstacole și mi-ai arătat calea. Doare, iubito. Doare, dar știu că întotdeauna mă vei veghea, până când vom fi iarăși împreună. Te-am iubit, te iubesc și te voi iubi. Știu că zâmbești printre lacrimi, îți simt respirația în ceafă și mâna pe umărul meu stâng. În dreapta sunt ei, Îngerii tăi. Mergi acolo sus, altundeva n-ai avea unde. Ai salvat un om de la pieire, i-ai salvat sufletul, m-ai salvat pe mine. 
Îți mulțumesc că mi-ai ferit sufletul, îți mulțumesc că ai existat în viața mea. Nu vei fi dată uitării, Îngerii nu se uită, iubito. Îți simt mâna pe inimă și izbucnesc în lacrimi, dar...zâmbesc. Acum ești bine." 


P.S.: Unui om puternic!Unui om de mare caracter! Mulțumesc, profesore! Muțumesc că datorită "ție"am aflat cum e să iubești un om cu adevărat! Putere, profesore! Aici suntem noi! Ai tăi!