luni, 20 aprilie 2015

Nu tu! Așa cum nu eu !

Nu sunt perfect. Nici nu vreau să fiu.Sunt doar o parte dintr-un milion de părți. Nu plâng, îmi doresc s-o fac. Nu râd, zâmbesc.Nu mai simt, aș vrea s-o simt. Îmi spui că ți-e dor de mine…și mie îmi este dor de mine. Aș vrea să nu-mi mai fie.
Am obiective de atins și cu tine alături, draga mea, mai mult ca sigur, nu le voi atinge. Nu am nevoie de crize, am nevoie de liniște. Nu am nevoie de plânsete, am nevoie de râsete. Nu am nevoie de palme, am nevoie de brațe calde. Poți să mi le-oferi? Nu, nu poți. Nu vrei și nici n-ai să vrei.Suntem prea departe de a avea interese comune, cândva eram tot ce ne-am fi dorit unul altuia, acum suntem doar doi străini ce s-au cunoscut cândva…
O vorbă,prea departe de a fi zisă. O privire, prea devreme pentru a fi aruncată. O ploaie, ar fi binevenită.
Cutreier adesea străzile aglomerate ale orașului, mereu când plouă.Mă spăl de păcate sau, cel puțin, tind să cred că o fac. Am momente când îți simt lipsa, dar mi-amintesc curând că viața lângă tine ar fi iad și pășesc peste bălțile ce-acoperă gropi uriașe. Ești când vis, când coșmar. Ești totul și totodată nimic. Nu știi ce vrei așa cum eu știu că nu te vreau. Poate, dacă ai fi fost mai puțin furtunoasă, ne-am fi putut face amintiri. Poate, dacă ai fi fost mai puțin tăcută,te-aș fi iubit mai mult. Nu m-ai lăsat…
Visez adesea. Și te visez pe tine. De ce? Nici eu nu știu. Și nici nu cred că vreau să știu. Mi-e mai bine când te știu departe de mine. Mi-e mai puțin greu când știu că undeva în brațele altcuiva zâmbești. Ne-am fi omorât și-ar fi fost dureros să știu că mâinile-mi sunt pătate de sângele tău. Ar fi fost crunt să ne privim cum ne stingem și să nu mai putem face nimic.Suntem ca un cântec ale cărui versuri sunt prea greu de înțeles.Nu m-ai înțeles și nu te-am înțeles.
Te-am ucis de-atâtea ori în gând.Te-am izbit de toate valurile nefericirii și ți-am făcut inima bucăți. Oi fi nebun?Mai are importanță când îmi pierd vremea scriindu-ți fiind conștient că nu îți voi trimite nimic, nicicând.Orgoliul încă nu mă lasă. Mi-e dor să te îmbrațisez, mi-e dor să mă enervez. Mi-e dor să te simt aproape și să-mi fie teamă să adorm ca tu nu cumva să uiți să mai respiri. Mi-e dor să-ți alung visele rele suflându-ți peste fața transpirată.Mi-e dor să-ți șterg ochii plini de lacrimi. Mi-e dor să-mi fie dor, că dacă nu mi-ar fi, nici eu nu aș mai fi. Mi-e dor de mine și de tine. Mi-e dor de ceea ce-am fost noi.Mi-e dor și-mi va mai fi.
Încă-ți simt mirosul peste tot în casă.Încă-ți simt prezența-n viața mea. Te simt pe tine așa cum ești.Aș vrea să fii și să tot fii.


„Sper că ești bine oriunde te-ai afla! „

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu