Respect!

    Cel mai ciudat sentiment l-am simtit vazandu-l pe el. Avea un zambet al naibii de curios pe fata.Pasea mandru,increzator. Mi s-a parut spectaculos acest show…un show pe care am avut ocazia si deosebita placere de a-l vedea live. A fost ca…de fapt,nu am cuvinte sa exprim ce sentimente m-au trecut cand l-am vazut. Pur si simplu,sunt fara cuvinte si,crede-ma,nu mi se intampla des acest lucru. El a reusit sa ma lase fara cuvinte si sa ma faca sa-mi reorganizez prioritatile si sa “alerg” cu o mai mare ambitie spre visul meu.El asa a facut si a reusit. Am ramas muta.Inca sunt muta. A trecut fara sa ma observe,nestiind ca eu il admiram cu gura pana la urechi de emotii.Atat de…spectaculos.

Traversez strada si…soc,zaresc altii ca el. Doamne, sunt ca un copil ce primeste bomboane dupa ce a plans-o pe mama sa ore in sir. Sunt imbracati in tinuta si merg cu capul drept,umerii le sunt drepti, spatele le este drept. Mersul lor impune respect,tot ceea ce tine de ei impune respect. Ma imaginez in locul lor.Ah,ce sentiment placut!Nu se compara cu nimic din ce am trait pana acum. Sunt absolut cuceritori. Ii admir si ma indepartez cu un mare regret in suflet…as fi stat toata ziua sa-i privesc. Ii petrec cu privirea pana nu mai reusesc sa-i prind. Pareau putin emotionati,dar totusi increzatori.

Ma inclin in fata voastra.Astazi m-ati invatat o lectie,fara sa va dati seama,ati reusit sa-mi deschideti ochii. Ati starnit in mine o curiozitate si mi-ati oferit o forta de munca asa cum nu credeam ca o sa am vreodata! Sunteti minunati!

Tot respectul pentru voi! Tot respectul!