Te lupti cu propriile ganduri,te lupti cu toate imperfectiunile tale si incerci sa le corectezi sperand ca se va intoarce candva,dar ai pierdut-o demult. Inima parca-ti bate mai repede si nu stii cum sa reactionezi. Nu stii ce sa faci pentru a potoli aceasta durere ce-ti macina sufletul.Esti asfixiat de propriile trairi,esti omorat putin cate putin de fiecare secunda petrecuta departe de ea.Dar nu ai curaj sa ii spui ca iti este dor. Nu ai curaj sa o suni sa-i auzi vocea,nu ai curaj sa ridici telefonul aruncat undeva sub perna. Nu ai curaj sa recunosti ca ai plans. Vrei sa scapi de durerea asta inecandu-te in toate viciile posibile.Dar de cel mai mare viciu n-ai sa scapi nicicand,de "ea" nu te vei putea "lasa" niciodata.E drogul ce-ti face ziua mai frumoasa,e tot ce ti-ai putea dori. Nu mai ai absolut nimic si te simti pierdut.La ea oare te-ai gandit cand ai plecat?La ce a simtit ea,oare te-ai gandit cand ai vorbit?Nu,dar o faci acum. Acum cand poate e prea tarziu pentru orice regret,pentru orice gest care ar putea-o face sa zambeasca. Esti departe,cu trupul,cu mintea,cu sufletul. Nimic nu te mai poate aduce inapoi si vrei sa crezi ca timpul le va rezolva pe toate. Dar timpul nu le poate rezolva,atat timp cat tu nu faci nimic sa schimbi ceva,timpul nu va face decat sa mai amelioreze din durerea asta infinita, parca. Esti complet pierdut...complet pierdut fara ea...Nu-i decat o straina si poate asa va ramane.Tu continui sa speri ca se va intoarce,fara sa te gandesti la toate celelalte dati in care s-a intors. Aminteste-ti ca tu ai lasat-o sa plece.Aminteste-ti ca avea lacrimi in ochi cand a plecat,sperand ca o vei intoarce din drum cu un cuvant.Dar nu ai facut-o. I-ai spus sa plece si asta a facut.Ai alungat-o din casa ta,din mintea si din sufletul tau. Acum,poate, are altcineva grija de zambetul ei.Tu nu i-ai facut decat un bine.Ai facut-o mai puternica,ai facut-o sa isi doreasca ceva mai bun. O viata fara tine. Perfecta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu