Ramai!

          De cate ori nu ti-ai spus ca esti o idioata? De cate ori nu ai constietizat ca-l ranesti?? Esti pe cale sa pierzi ce ai mai de pret si simti cum pamantul iti fuge de sub picioare.Simti cum lumea ta e intoarsa pe dos si cum nimic nu iti poate face mai mult rau decat ti-e deja. Vezi tu, credeam ca totul e asa pentru ca cineva acolo sus iti face trecutul,prezentul si viitorul.M-am inselat!Toate astea ti le faci cu mana ta.O mana pe care iti vine sa o rupi din radacina si sa o arunci dincolo de limite. Inchizi ochii si tot ce-ti apare sub pleaopele inrosite de plans e imaginea lui.O imagine de o frumusete inimaginabilia,o fiinta care ti-a adus zambetul pe buze atunci cand credeai ca totul e la pamant.O fiinta care te-a invatat cum e sa iubesti, o fiinta care ti-a redat increderea in tine, o fiinta care te-a schimbat cu totul.Si tu ce faci?Ce mama dracului faci?O ranesti, o seci de puteri si de nervi si nu stii cum sa indrepti totul. Ajungi sa crezi ca esti croita pentru a face rau si numai pentru asta.Usor iti pierzi puterea,iti pierzi incredere, iti pierzi tot. Ai ranit fiinta care te-a iubit ca pe ochii din cap, ai ranit fiinta care ti-a zis ca "te adora"! Ti-a zis ca "te adora" si tu ce faci?Calci stramb prin ceea ce spui si uneori prin ceea ce faci si totul ia sfarsit.Inima-ti bate cu putere,lacrimile iti tasnesc involuntar,iti strabat fata prea alba, iti ating obrajii,buzele uscate. Nu mai simti nimic altceva decat o imensa durere in piept, in suflet,peste tot. 
     Ai facut tu ce ai facut si si-a pierdut increderea in tine,si-a pierdut iubirea ce o simtea atunci cand te vedea sau cand vorbea cu tine.Nu a mai ramas decat un gust amar,un gust,de care chiar daca scuipa, nu poate scapa.Esti multumita?!Oare esti mandra de tine?Nu,nu esti deloc si suferi!Suferi ca ai reusit prin tot ce faci sa ranesti fiinta pe care o iubesti mai mult ca pe viata ta.Ai ranit dragostea voastra, ai ranit increderea.De fapt ce ai ranit?! Ai faramitat-o!Ai distrus-o,ai...ai secatuit-o.
Inchizi ochii iarasi si ce vezi?!Iar il vezi pe el.E in orice secunda in capul tau.E peste tot in fiinta ta si simti ca usor-usor nu-ti mai ramane nimic.
Adormi si visezi ca esti departe.Esti departe de toti si toate. Singura privesti apusul si te gandesti la tot ce ai facut bun sau rau.Dar toate trec ca un fulger si tot ce-ti ramane in cap nu e decat el.El si atat.
L-ai iubit,il iubesti si il vei iubi mereu fiindca el te completeaza. Crezi in continuare ca el e sufletul tau pereche si ca nimeni nu va mai fii vreodata ca el.Nici macar nu incerci sa te gandesti ca ar mai putea fii cineva ca el.E ca un film cu final trist si ghici ce?! E povestea ta!Plangi,plangi si iar plangi. Mai conteaza ceva?Nu.
P.S.:Amineste-ti tot ce-a fost frumos!

    Habar n-ai incotro te indrepti,dar continui sa mergi ca si cum ai avea un drum bine definit in minte si spre care stii ca trebuie sa ajungi cu propriile forte.Incerci sa traiesti in prezent,dar trecutul iti joaca feste. Mintea iti aduce in prim planul gandirii imagini din trecut si te intrebi daca ai ales bine drumul pe care l-ai ales. Te intorci cateodata de unde ai plecat si realizezi ca locul tau nu mai este aici.Simti ca vrei sa ajungi mult mai departe decat ceea ce vezi si nu intelegi cum de s-a ajuns pana aici.Esti socat de tot ce vezi,dar asta e viata si trebuie sa o parcurgi cu bune si rele pentru a deveni un om mai puternic...
\  Sunt zile cand iti amintesti cu drag de ea/el.Sunt zile cand iti doresti ca timpul sa stea pe loc si sa traiesti la nesfarsit o anumita clipa din viata ta.Te simti pierdut,dar nu vrei sa te opresti fiindca stii ca esti mult mai bun decat ceilalti.Vrei sa-ti bandajezi ochii si sufletul si sa nu mai vezi sau sa simti ceea ce altii te fac sa simti. Ti-e dor...ti-e atat de rau incat nu stii cat mai rezisti fara sa vorbesti. Simti ca explodezi si totusi nu ai puterea de a vorbi. Zambetul ti-e doar o masca.O masca ce-ti acopera toate sentimentele, o masca ce te face sa pari altfel decat esti. Zambetul e doar ce ei vad la suprafata,dar numai tu stii ce e in sufletul tau si ce simti. Esti fericit dar simti ca nu esti implinit.Ceva parca iti lipseste si incerci sa nu mai privesti spre trecut si sa vezi doar viitorul.Esti constient ca locul tau nu e in trecut.Ai facut alegeri gresite, ai suportat consecintele si nu te plangi,dar pe dinauntru sufletul ti-e terminat.Ganduri,ganduri,ganduri. La dracu cu toate gandurile!Traieste clipa, traieste-ti viata cum vrei si nu asculta de restul!Iubeste-te pentru ca nimeni nu te poate iubi mai mult decat te-ai putea iubi tu. Lasa-ti masca sa cada si lasa-i sa arunce o privire asupra ta.Vor vedea cat esti de deosebit.Incearca sa fii tu si sa-ti pastrezi gandurile, respectul, naivitatea, inteligenta si altele pe care le detii.Esti propriul tau stapan! 
P.S.: -Fii ceea ce vrei sa fii,cand vrei sa fii!-

Cine sunt eu???

    Oare cine am fost?Oare cine sunt?Oare cine voi fii? Am fost o persoana buna?Sunt o persoana buna?Voi fii o persoana buna? 
Cateodata stau si ma intreb incotro ma indrept si ce cacat voi face pe parcurs?! Oare cum voi fii?Oare voi avea copii?Oare voi avea un sot care sa ma iubeasca toata viata?Voi divorta?Voi muri tanara? Zeci de intrebari imi invadeaza mintea si sufletul. Mi-as dori sa-mi pot vedea viitorul si totodata sa nu-l vad.Mi-ar placea sa fie o surpriza frumoasa,dar ma gandesc ca e posibil sa fie una urata. Sunt zile in care imi doresc sa nu ies din casa! Ma rog, casa e mult zis avand in vedere ca stau intr-un camin unde oamenii au un talent deosebit de a te enerva si de a te face sa inveti sa urasti. Unde intalnesti zeci de persoane pe care crezi ca nu le vei intelege niciodata, unde-ti faci prieteni,unde se leaga iubiri. Vezi tu, e o experiena unica,dar cateodata te gandesti cum ar fii sa nu fie asa. Incerci sa privesti pe geam,dar ce naiba sa vezi cand in fata ferestrelor tale sunt copacii care-ti nu-ti ofera posibilitatea de a vedea dincolo de ei. Astepti din tot sufletul sa pleci o data si sa iti faci propriul tau drum, undeva unde sa nu te cunoasca nimeni, sa o iei de la capat.Ai regrete, ai amintiri, ai vise, ai o groaza de lucruri in cap care nu-ti dau pace.Nu poti face nimic,trebuie sa traiesti cu ele si sa le revezi in fiecare zi fiindca creierul tau iti deruleaza aceste imagini ca un serial care-si repeta la infinit episoadele pe un program de televiziune prost.  Probabil te gandesti de ce cacat ma mai chinui sa mai scriu... oricum probabil ca nu citeste nimeni. Scriu...scriu fiindca numai prin scris pot sa ma exteriorizez.Numai prin scris imi pot spune ofurile si toate furiile mele.Numai prin puterea degetelor mele imi pot exprima sentimentele sincer.De aceea scriu si de aceea voi continua sa scriu...
Vreau sa am un drum numai al meu,un drum pe care sa pornesc si sa ma intorc doar cand voi fii sigura ca sunt in siguranta. Vreau sa pasesc dincolo de limite, sa privesc rasaritul de pe plaja, sa am langa mine persoana iubita si sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la ceea ce vad. Vreau sa vad apusul dintr-un leagan intr-un parc unde sa nu fiu decat eu si catelul meu( daca va exista unul). Vreau sa ma plimb prin aglomeratia New York-ului cu sute de pungi in mana si sa privesc uimita cladirile uriase.Vreau sa mananc o inghetata de ciocolata si sa ma murdaresc toata ca un copil si sa nu-mi pese de cei care ma vad. Vreau sa invat sa inot ca apoi sa pot inota sub razele lunii. Vreau sa stiu cat mai multe, vreau sa stiu sa raspund la intrebari si sa mi se raspunda. Vreau sa fiu iubita si  vreau sa iubesc.Vreau sa slabesc si totusi sa mananc orice fara sa-mi pese ca ma ingras.Vreau sa am un "bebe" si sa-i sarut piciorusele firave. Vreau sa fiu exact cum sunt! Sa fiu iubita pentru ceea ce sunt, sa fiu placuta pentru ceea ce stiu sa fac, sa fiu o prietena buna, o mama buna,o bunica dementiala. Vreau sa fiu EU!

Si fluturii "palesc"...

       "Mi-am pierdut stralucirea, mi-am pierdut dorinta de a-mi mai dori ceva.Iubesc oamenii,desi cei mai multi dintre ei mi-au rasplatit aceasta dragoste cu rautate, indiferenta si egoism. As vrea sa-i pot uri,dar ei ma ajuta sa traiesc, prin tot ceea ce fac imi ofera o priveliste dezolanta care ma face sa traiesc.Mi-am pierdut stralucirea de mult,mi-am pierdut orice urma din acel "eu" pe care toata lumea il iubea candva.Acum sunt singur incercand sa-mi astern gandurile si sentimetele pe florile din jurul meu.Ele sunt jurnalul meu,ele ma cunosc cel mai bine,ele ma inteleg si ma asculta fara a-mi face reprosuri.Ele imi soptesc, atunci cand vantul sufla usor scuturandu-le si facandu-le sa para umane,ca eu,eu sunt o fiinta frumoasa. Imi canta in linistea serii balade, imi spun poezii despre oameni buni,imi asculta ofurile si ma  ajuta sa trec mai departe.Ele sunt cele care-mi ofera o imbratisare atunci cand am nevoie,ele sunt cele care imi zambesc cand am nevoie de un zambet...
Sunt ceea ce oamenii au facut din mine,sunt ceea ce i-am lasat sa faca din mine.Zambesc,desi sufletul mi-e imbibat cu durere.O durere acuta ce-mi macina fiinta facandu-ma sa palesc.Imi pierd culoarea, imi pierd fericirea..."
Un bun prieten mi-a spus intr-o seara ca oamenii ar trebui sa fie precum fluturii.Sa aiba libertatea lor si atunci cand sunt prinsi in capcana mainilor care le "ofera" dragoste sa astepte sa fie eliberati si daca se indragostesc de acel om, sa-i arate iubirea ramanand alaturi de ei.Asta e iubirea...atunci cand oferi unei persoane libertatea,dar ea iti ramane alaturi fiindca te iubeste...

Schimbare...

 
    In viata fiecarui om apar la un moment dat schimbarile. Uneori nu ne dam seama cat de mult bine ne fac aceste schimbari pentru ca ne-am obisnuit deja cu viata monotona dinainte si credem ca nimic nu va mai putea fii schimbat in viata noastra.
Complet "GRESIT".Totul se poate schimba intr-o fractiune de secunda,fiindca descoperim o lume noua, dincolo de limita care ne-a fost impusa o anumita perioada.Cunoastem oameni noi,nu ne mai intereseaza lucrurile marunte ale celorlalti,ci incepem sa observam cat de bine ne fac sa ne simtim aceste schimbari.Iubesc schimbarea,dar nu as schimba absolut totul in viata mea. As schimba cu mare drag o perioada din adolescenta,mi-as schimba cu mare drag look-ul de atunci si alte multe chestii.
Ajungi intr-un oras mare unde oamenii isi vad de viata lor,de familia lor si nu le pasa de ceilalti decat daca le sunt apropiati.
Apar schimbari cand te astepti mai putin,apar schimbari cand vezi ca poti sa razbati prin acest "razboi" purtat cu tine insati.Razbati si esti fericit ca ai reusit cu propriile forte sa mergi mai departe. Esti entuziasmat si extraordinar de fericit ca uneori ceilalti te iau drept model pentru viata lor.Daca e bine sau nu,ramane de vazut,dar un singur lucru e cert:avem nevoie de o schimbare in viata noastra pentru a ne forma o noua viziune asupra a tot ce ne inconjoara.
Sunt lucruri care intr-adevar nu pot fii schimbate,dar sunt lucruri care ar trebui sa ramana in trecut,iar acum sa fie trait prezentul cu o noua perspectiva pentru viitor. Ar fi cazul sa nu ne mai gandim doar la noi si sa-i vedem si pe ceilalti din jurul nostru care au nevoie de o mangaiere,de o vorba buna,de o imbratisare. Un singur cuvant poate semnifica cat o mie de fapte. Asadar,hai sa aducem in viata noastra o schimbare care sa ne scoata la iveala calitatile bune si sa nu ii mai atacam pe cei care incearca sa faca ceva cu viata lor sau pur si simplu sa se afirme pentru ca ei au incredere in fortele lor.Sunt intr-adevar unele lucruri care nu pot fi schimbate,dar pe de alta parte,altele abia asteapta sa fie schimbate.Deci...fa-ti curaj si invata sa traiesti!

Iti multumesc...

   Nu ti-am cerut nimic,dar mi-ai oferit o mie de lucruri. Nu am facut nimic deosebit,dar te-am cucerit.Nu am incercat sa te impresionez,dar te-am impresionat.Stii?! esti ciudat,amuzant,al naibii de enervant cateodata,dar totodata atat de "adorabil".
Imi accepti toanele si ma lasi sa fiu exact cum vreau. Ma accepti cu bune si rele,incerci sa fii calm atunci cand iti umplu capul cu prostiile mele.
Imi stergi lacrimile cand plang si-mi oferi un zambet pentru a ma bine-dispune. M-ai reinvatat sa iubesc si ti-am oferit dragostea mea. Reusesti ca prin minune sa aduci bucurie in viata mea si sa-mi readuci,ori de cate ori e nevoie,zambetul pe buze.
Desi pari doar un copil mare,esti un matur in toata regula. 
Alaturi de tine am inceput sa cunosc din ce in ce mai bine oamenii.Am invatat sa iubesc fiintele din jurul meu cu toate defectele lor.Am invatat sa imi pastrez calmul atunci cand tu esti nervos,fiindca atunci cand unul dintre noi este furios,celalalt trebuie sa aiba grija de el pentru a-l calma si a-l face sa zambeasca. Avem grija sa nu fim niciodata furiosi amandoi fiindca trebuie sa fie unul care sa lase de la el si sa-l calmeze pe celalalt. Asa e iubirea!Imparti lucruri frumoase,dar si pe cele rele le adaugi celor bune. 
Mi-ai dat motive sa raman,sa te iubesc,sa sufar cand esti suparat,sa zambesc cand esti fericit. Am invatat unul de la celalalt si inca invatam. Invatam pe zi ce trece un "dans" al iubirii noastre.Un "dans" in care totusi se fac greseli,dar pe care le reparam imediat prin dorinta de a fii impreuna. 
Iti multumesc ca atunci cand am nevoie de o vorba buna,tu stii ca trebuie sa mi-o oferi fara sa-ti cer asta.Iti multumesc pentru bunatatea ta,pentru felul in care imi spui te iubesc,pentru simplitate si pentru toate lucrurile pe care le faci pentru mine,pentru tine,pentru noi.
Iti multumesc pentru ca m-ai lasat sa te cunosc,iti multumesc fiindca m-ai cunoscut.
Iti multumesc pentru ca-mi esti alaturi in toate momentele vietii.Iti multumesc!!!

P.S.: "Promit sa te iubesc pe vecie-in fiecare zi din vecie."

Chiar si mastile cad...

     Te-ascunzi in spatele unei masti ce crezi ca-ti ofera posibilitatea si siguranta de a trece neobservat prin fata lor.Domnule,te inseli amarnic. Chiar si mastile cad.Cad atunci cand crezi ca totul e exact cum vrei si ca nu vei putea fii recunoscut niciodata.Iata ca se intampla esecul. Masca la care ai lucrat atat de mult timp cade si ofera omenirii imaginea unui "fost om". Ramane doar scheletul aceluia care candva purta un nume,care avea o viata.Acum nu e nimic altceva decat o gramada de oase...
Mastile cad,una cate una,pe rand,lasand in urma lor suferinta celor pierduti.
Urmele pasilor pe nisipul fierbinte se sterg in urma atingerii dure ale marii.Totul dispare intr-o secunda.O viata se iroseste,iar trecutul nu mai exista. Totul se sfarama intr-o fractiune de secunda, iar ceea ce ai cladit cu greu se evapora pur si simplu. Cazi in genunchi tinandu-ti capul in palme, simtind lacrimile prizoniere cum evadeaza din temnita ochilor. Iti vine sa-ti smulgi parul din cap,dar realizezi ca...nu mai e cale de intoarcere. Nu indraznesti sa privesti spre trecut pentru ca el nu mai exista. A disparut o data cu toate amintirile tale. Capul ti-e gol,la fel de gol ti-e si sufletul.Nu mai ai de ce sa te bucuri.Nu mai ai cum sa-ti povestesti aventurile,nu mai poti face nimic,fiindca,practic, nu mai existi. Masca ti-a cazut si in caderea sa libera s-a pierdut undeva in prezent. Trecutul a disparut, iar acum,tot ce-ti ramane e sa incerci sa treci peste si sa o iei de la capat.Usor de zis,greu de facut. Unde-ti sunt toate acele amintiri pline de suspans,pline de emotii?! Nu ai raspuns la aceasta intrebare, nu are cine sa-ti raspunda si nici nu te mai chinui sa cauti un raspuns. Te complaci in aceasta situatie si-ti oferi o noua sansa. O sansa sa-ti faci un trecut pe bunul plac. 
  Atunci cand masca iti cade,esti gol.Simti cum toate privirile sunt atintite asupra ta si suferi fiindca nu vrei ca ei sa vada ce e dincolo de masca. Nu indraznesti sa privesti in oglinda fiindca ti-e teama sa nu vezi si tu ce vad ceilalti.Dar e prea tarziu...Chiar si mastile cad...