Și peste ani, aici vom fi!

       "Știu că nu am fost așa cum ar fi trebuit. Știu că te-am rănit, știu că uneori am distrus tot ceea ce era mai frumos în tine, dar mai știu și că ori de câte ori am fost singur și m-am întors la tine, m-ai primit. Puteai să nu o faci,puteai să mă lași să trec singur peste obstacolele ce mi s-au înfățișat și să nu te apropii pentru a mă ține de mână și pentru a-mi ridica capul aplecat de lacrimi. Știu că undeva acolo, nu foarte departe, în inima ta încă exist eu. Exist așa cum exiști și tu în a mea. Nu ți-am arătat prea des, dar sunt infinite clipele în care m-am gândit la tine. Acum...acum când vrem să avem timp nu ni-l mai permitem.Viața ne poartă pe căi diferite și atât de îndepărtate, dar știu că și peste ani, aici vom fi. Vom fi aici, ținându-ne de mână și privindu-ne pe furiș. Știu că te-am dezamăgit și poate că o voi mai face, dar vreau să vezi că încă există ceva bun în mine, că încă bate-o inimă aici în corpul ăsta prea greoi. Avem amintiri. Că vrem sau nu să ne amintim de ele, le avem. Sunt adânc imprimate în inima mea,poate a mai rămas o fărâmă din ele și în a ta. Amintirile nu mor niciodată! Doar dacă le lăsăm să moară. Nu vreau să rămâi  o amintire, nu vreau să mă pierzi printre ani. Să mă strângi de mână când te temi, să te privesc dimineața când dormi și să te sărut cu dragoste pe frunte. 
Vreau să-ți urmez pașii pe nisipul încins, să te aud cum te plângi că e prea fierbinte.Să te iau în brațe și să te port cu grijă până la valul înspumat. 
Știu că visez cu ochii deschiși, dar visele nu mi le poate fura nimeni. Nici măcar tu...Mi-ai furat deja prea multe, așa cum ți-am furat și eu...
Și-au trecut ani și vor mai trece. Vom îmbătrâni, poate nu împreună, dar în același timp. Poate ne vom mai întâlni, poate nu ne vom mai recunoaște, dar vom simți. Nici anii nu ne-ar putea lăsa să uităm. Nu pe noi...
Zâmbește! Să nu uiți să zâmbești...și-atunci...gândește-te la mine! Eu o voi face... "